Bruxelles asigură că scandalul cărnii de cal nu reprezintă o criză sanitară

„Nu suntem în faţa unei situaţii de pericol sanitar”, a declarat Frederic Vincent, purtător de cuvânt al comisarului pentru Sănătate şi Politica consumatorilor, Tonio Borg.

„Aici este vorba de o problemă cu etichetarea. Carnea nu a fost etichetată corect”, a adăugat acesta în cadrul unei conferinţe de presă.

Acesta a amintit că Uniunea Europeană intervine doar în caz de pericol sanitar pentru a interzice comercializarea unui produs.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În alte cazuri, controlul produselor ţine de competenţa statelor membre, a adăugat purtătorul de cuvânt, subliniind că „toate alimentele din UE pot fi urmărite”. „Aceasta poate dura câteva zile, câteva ore” însă „se poate ajunge la sursa problemei”.

„O dată ce un produs este pus pe piaţă, ţine de competenţa şi responsabilitatea statelor membre să verifice dacă produsul este fără pericole şi conform cu legislaţia”, a declarat acesta.

Statele în cauză recurg totuşi la „Sistemul rapid de alertă pentru alimentaţia umană şi animală” (Rapid alert system for food and feed, RASFF), un fel de platformă gestionată de Comisie pentru schimbul de informaţii.

„Statele membre sunt încă în cursul anchetelor şi vor continua să facă schimb de informaţii”, a explicat Vincent.

Însă acesta a subliniat faptul că în „48 de ore am putut să ne facem o idee despre ceea ce se întâmplă”. „Aceasta arată că trasabilitatea funcţionează”, a insistat el.

„Putem urmări cine ce a făcut. Însă revine statelor membre să verifice ceea ce s-a întâmplat şi să ia măsurile la nivel penal”, a adăugat acesta.

„Dacă a existat fraudă sau denaturarea produsului, operatorii vor trebui să regleze problema între ei” şi „să se acuze reciproc” în faţa instanţelor.

Dacă originea trebuie menţionată pentru carnea proaspătă, acesta nu este cazul şi pentru carnea procesată, care trebuie doar să specifice ce fel de carne a fost utilizat.

Scandalul a izbucnit în Marea Britanie după ce lasagna, produsă de gigantul alimentar suedez Findus, ce trebuia să fie de vită, s-a dovedit a conţine carne de cal, mai ieftină ca cea de vită.

Aceste produse au fost fabricate de un subcontractant francez, societatea Comigel.

Carnea în cauză, de origine românească, conform autorităţilor franceze, a tranzitat printr-un comerciant cipriot, apoi unul olandez, înainte de a sosi la furnizorul francez, Spanghero, şi de a fi direcţionată către preparator, Comigel