Mihail Gorbaciov a murit. Cum ar fi pus la cale fostul lider URSS asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, în 1989

Revoluția din 1989 a fost și o lovitură de stat, susține jurnalistul francez de origine română, Radu Portocală, în volumul „România – autopsia unei lovituri de stat – în ţara în care a triumfat minciuna”.

Scriitorul susține că lovitura de stat a fost orchestrată de Moscova, teorie inclusă de publicista şi eseista Ruxandra Cesereanu într-un studiu dedicat teoriilor „conspiraţioniste” privind Revoluţia de acum 30 de ani, publicat în revista Observatorul Cultural. De asemenea, și Occidentul ar fi avut un rol crucial în îndepărtarea lui Nicolae Ceaușescu, scrie Descoperă.

Fostul dictatorul român devenise incomod, după ce a decis să se rupă de influența de la Moscova, iar după achitarea datoriei a criticat dur marile puteri pentru exploatarea statelor sărace din lume.

Conform jurnalistului şi scriitorului francez de origine română Radu Portocală, ceea ce l-ar fi determinat pe fostul lider al URSSS, Mihail Gorbaciov, să iniţieze schimbarea de regim din România a fost discursul lui Nicolae Ceauşescu la Congresul al XIV-lea al PCR, care a avut loc în 20-24 noiembrie 1989.

Alte articole

Alegeri prezidențiale 2025. Mii de conturi false glorifică, înaintea turului 2, perioada comunistă. ”Vizează să distorsioneze adevărul istoric și să reîmprospăteze nostalgii periculoase”

Cum petreceau de Paște Nicolae și Elena Ceaușescu. Ce meniu aveau de sărbători și ce cerințe speciale respectau angajații lor

În raportul politic prezentat Congresului, Nicolae Ceauşescu a cerut, în premieră, anularea tuturor acordurilor încheiate în perioada celui de-al doilea Război Mondial cu Germania hitleristă, implicit a Pactului Ribbentrop-Molotov.

Nicolae Ceauşescu a făcut anunţul în contextul în care în 1990 se împlineau 45 de ani de la încheierea celui de-al doilea Război Mondial.

„Anul viitor se împlinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea Război Mondial. De aceea, România consideră că trebuie să se treacă la adoptarea măsurilor necesare solutionării tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încă.

În primul rând apare necesar să se adopte o pozitie clară, fără echivoc de condamnare şi anulare a tuturor acordurilor încheiate cu Germania hitleristă, trăgându-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmărilor acestor acorduri şi dictate”, a afirmat Nicolae Ceauşescu la Congresul al XIV-lea al PCR, din 20-24 noiembrie 1989.

Practic, Ceauşescu a cerut retrocedarea Basarabiei.

Ce părere au istoricii despre Revoluția din 1989

În decembrie 1989, românii au ieșit pe străzi convinși de autenticitatea revoluției și că vor face o schimbare radicală, că-și vor îmbunătăți semnificativ nivelul de trai, potrivit președintelui Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop.

„Parafrazându-l pe Nicolae Bălcescu, mișcările din centrul și sud-estul Europei din 1989 nu au fost scuza, ci ocazia revoltei române din decembrie, în același an. Cauza adâncă este eșecul total al regimului comunist sau, detaliind, cauzele sunt intervenția brutală, disprețul pentru demnitatea umană, frigul, lozincile goale, întunericul, cultul personalității, umilirea, izolarea etc.

Indiferent cum și de către cine s-a pregătit, indiferent ce forțe externe și interne au contribuit la declanșarea revoluției române din 1989, un fapt este sigur: mai toți participanții aflați atunci pe străzi au crezut sincer că ei înșiși schimbă lumea românească, că distrug vechiul regim că taie răul de la rădăcină și că fac o revoluție adevărată. Marile demonstrații de la Timișoara, Brașov, Cluj-Napoca și București au dovedit acest lucru”, a declarat Ioan-Aurel Pop într-un dintre cărțile sale, „Istoria ilustrată a României pentru tineri”.

Istoricul Lucian Boia este de părere că evenimentele din decembrie 1989, respectiv eliminarea soților Ceaușescu au fost și revoluție, și lovitură de stat, și revoltă populară.

„Au fost toate aceastea adunate și amestecate: și revoltă populară, și lovitură de stat, și revoluție!

Revoltă populară este greu de contestat sau de relativizat. Argumentul că n-ar fi fost întru totul spontană, ci stimulată de ‘complotiști’ din interior sau de servicii secrete din afară nu schimbă nimic din amploarea ridicării populare. Au ieșit în stradă, primeșduindu-și libertatea, chiar și viața, sute și sute de mii de oameni. Nimeni nu ar fi putut să-i împingă dacă ei n-ar fi fost gata să o facă.

La fel de evidentă este și lovitura de stat. Bineînțeles că a fost o lovitură de stat, pe fondul revoltei populare. Mulțimea nu avea nici program, nici conducători. Societate civilă structurată nu exista în România. Puterea au luat-o alții, comuniștii din eșalonul doi sau care fuseseră marginalizați dintr-un motiv sau altul (…)

A fost, totuși, o revoluție, deși negată de unii pentru că tot comuniștii au rămas la putere. Nicio revoluție nu durează o zi. Decembrie 1989 este punctul de plecare al unui șir de transformări care a dus de la România comunistă la România de astăzi (…)”, a notat Lucian Boia în cartea sa, „Strania istorie a comunismului românesc”.

Discursul incomod al lui Nicolae Ceaușescu, din 1989

Pe data de 12 aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu s-a adresat Plenarei Comitetului Central, unde a făcut publică încheierea plății datoriei externe, ce se ridica la 21 miliarde de dolari și chiar mai avea de recuperat 2,5 miliarde de dolari.

„Zilele de 12-14 aprilie marchează, se poate spune, o deplină independență economică și politică a României! Pentru prima dată în istoria sa îndelungată, România nu mai are nicio datorie externă, nu mai plătește tribut nimănui și este cu adevărat independentă și economic, și politic! La sfârșitul lunii martie am lichidat datoria externă a țării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari. În total, din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 de miliarde de dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde de dolari. În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble și care, de asemenea, au fost de mult achitate. În prezent, țara noastră are de încasat din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde de dolari.

Plata datoriei externe a cerut, fără nici o îndoială, eforturi mari. A trebuit să acționăm în așa fel încât să asigurăm atât dezvoltarea generală a țării, cât și lichidarea treptată, în această perioadă, a întregii datorii, să luăm totodată măsurile necesare pentru întărirea continuă a ordinii și disciplinei. După cum este cunoscut, din 1980 până în prezent, situația economică mondială a fost foarte complexă și gravă. S-a înrăutățit continuu situația țărilor în curs de dezvoltare, ale căror datorii externe sunt astăzi de peste 1.300 de miliarde de dolari.

Adoptând hotărârea de a plăti în acest deceniu întreaga datorie externă, am pornit de la faptul că numai prin lichidarea acesteia vom putea să asigurăm deplina independență economică și politică, să înfăptuim neabătut Programul partidului de făurire a societății socia­liste multilateral dezvoltate și să creăm condițiile necesare înaintării ferme a României spre comunism!

Totodată, am stabilit să acționăm în așa fel încât să asigurăm dezvoltarea economico-socială a patriei și ridicarea continuă a nivelului de trai material și spiritual al poporului. În anii 1981-1989 am alocat pentru dezvoltare peste 2.000 de miliarde de lei. Calculând la cursul necomercial al dolarului, aceasta înseamnă peste 200 de miliarde de dolari. Producția industrială este în acest an cu peste 50% mai mare față de 1980. Producția agricolă va fi aproape de 1,5 ori mai mare. Volumul de mărfuri vândute populației, în prețuri curente, este cu 40% mai mare. Fondul total de retribuție a crescut în această perioadă cu circa 60%, iar retribuția medie cu circa 50%. După cum este cunoscut, în anii 1981-1989 au fost majorate de două ori re­tribuțiile și pensiile. În acest an, până la 1 august se va încheia cea de-a doua majorare a retribuției și a pensiilor. În același timp, s-au majorat alocațiile pentru copii cu circa 70% și au crescut cheltuielile sociale pe locuitor cu peste 44%.

În general, în această perioadă s-au realizat vaste lucrări industriale, agricole și de interes național și s-au realizat peste 1 milion de apartamente. În acești ani s-au dat în folosință Canalul Dunăre – Marea Neagră și Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari, în lungime totală de circa 100 km, s-a realizat metroul în București, care în acest an va avea o lungime de 60 de km, s-a amenajat râul Dâmbovița și s-au înfăptuit marile lucrări de modernizare și sistematizare a Capitalei, printre care și noul centru administrativ.

În general au cunoscut o puternică dezvoltare toate județele, orașele și comunele patriei noastre socialiste. Orice om de bună-credință poate vedea marile transformări care au avut loc în România și care au ridicat nivelul general de civilizație și de trai al întregului nostru popor”.

„Propun Comitetului Central al partidului să luăm hotărârea – care să fie adoptată ca lege de Marea Adunare Națională – ca, în viitor, nimeni să nu mai poată să apeleze la credite străine, pentru ca întreaga dezvoltare a țării să o realizăm prin mijloace proprii – desigur, printr-o largă colaborare internațională, dar fără credite!” (Ziarul „Scânteia”, 13 aprilie 1989)[2]

„Singura țară care și-a plătit datoria a fost România, în anii ’80. Atât. Este singura excepție pe care am găsit-o”! (Martin Amstrong, fostul președinte al „Princeton Economics International ltd”. Art-Emis.