Richard Inimă de Leu nu a fost otrăvit. Teorie nouă în legătură cu moartea regelui

Când monarhul britanic a murit, în 1199, inima lui a fost îmbălsămată şi îngropată separat de restul trupului. Starea bună de conservare a organului nu le-a dat specialiştilor posibilitatea de a oferi informaţii precise cu privire la cauza decesului, însă echipa de cercetători negat ipoteza potrivit căreia Richard I ar fi fost ucis de o săgeată otrăvită.

Rămăşiţele inimii, acum doar o pudră de culoare maronie, care au fost închise într-o cutiuţă, au fost descoperite în secolul al XIX-lea, în timpul unor săpături, însă până acum nu au fost studiate în detaliu.

Pentru a obţine cât mai multe date, specialiştii au întreprins mai multe teste biologice.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Am recurs la acelaşi tip de analiză pe care am fi făcut-o la orice alt cadavru exhumat din motive judiciare”, a spus doctorul Philippe Chalier, specialist de medicină legală la spitalul universitar Raymond Poincare din Franţa.

Alte articole

Marea resetare din 31 mai 2026 pentru zodii. Luna Plină Albastră produce rupturi, revelații și schimbări majore

Ramona Olaru este istorie. Grecul Steve Ant se iubește cu Alina Oprea, concurenta de la Desafio: „Încearcă în permanență să mă cucerească”

Astfel s-au realizat examinări microscopice şi analize toxicologice şi una cu polen, care au stabilit că ipoteza otrăvirii nu este reală.

„Analiza toxicologică făcută de noi a demonstrat că nu există urme de arsenic sau alte metale, aşa că nu avem nicio dovadă a contaminării cu vreo substanţă care să îi provoace moartea lui Richard Inimă de Leu”, a spus Chalier. În urma testului de polen, însă, echipa de cercetători a descoperit urme de polen de campanulă şi plop, ceea ce înseamnă că regele a murit la finalul lunii aprilie, în luna mai sau la început de iunie, perioada cu eflorescenţă maximă la aceste plante.

Inima a fost învelită în stofă de lână, prezenta urme de mir, margaretă, mentă şi, posibil, lămâie verde. Specialiştii spun că acestea ar fi fost folosite pentru mirosul lor, pentru a da regelui „un parfum al sanctităţii”, care ar fi fost „similar lui Hristos”.

Regele a primit supranumele „Richard Inimă de Leu” datorită reputaţiei sale de lider militar imbatabil, calitate afirmată mai ales în timpul celei de-a treia Cruciade, când a luptat împotriva musulmanilor conduşi de Saladin.

Deşi a condus Anglia, Richard I şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Franţa unde, de altfel, a şi fost ucis. După moartea sa, corpul i-a fost divizat, aceasta fiind o practică destul de comună în rândul aristocraţiei Evului Mediu.

Astfel, intestinele i-au fost îngropate la Chalus, în centrul Franţei, iar restul trupului, mai puţin inima, a fost dus într-o criptă în nordul ţării, în catedrala Fontevraud. Inima lui Richard I se află îngropată în catedrala Notre Dame din Rouen.