Un text egiptean vechi de peste 1.200 de ani prezintă o nouă versiune a crucificării lui Iisus

Scris în limba coptă, vechiul text vorbeşte despre Pilat din Pont, guvernatorul provinciei romane Iudeea care a autorizat crucificarea lui Iisus, şi care ar fi luat cina alături de Mântuitor înainte de execuţie şi şi-ar fi oferit propriul fiu spre sacrificiu în locul lui Iisus. Textul explică şi de ce Iuda a folosit sărutul pentru a-l identifica şi a-l trăda pe Iisus, care conform textului avea capacitatea de a-şi schimba înfăţişarea. De asemenea, acest text apocrif indică faptul că Iisus a fost arestat marţi de către soldaţii romani şi nu joi seară, ceea ce modifică etapizarea sărbătorilor Pascale creştine.

Descoperirea acestui text nu înseamnă însă, desigur, şi că evenimentele care au dus la crucificarea lui Iisus s-au derulat astfel, oferind o nouă pistă de studiu şi nu o certitudine. Cert este doar faptul că în Egipt, în urmă cu 1.200 de ani existau oameni care credeau în această variantă a evenimentelor descrise în Evanghelii, conform lui Roelof van den Broek, profesor la Universitatea din Utrecht, Olanda, scrie Agerpres.

Roelof van den Broek a publicat o traducere a acestei scrieri apocrife în cartea sa ‘Pseudo-Cyril of Jerusalem on the Life and the Passion of Christ'(Brill, 2013) – Falsul Chiril din Ierusalim despre Viaţa şi Patimile lui Iisus.

Alte articole

Cum arăta Iisus Hristos? Chipul a fost recreat de inteligența artificială, pe baza Giulgiului din Torino

Mormântul lui Iisus Hristos, descoperit de arheologi. Unde ar fi, de fapt, înmormântat Mântuitorul

Copii ale textului pot fi văzute în două biblioteci, în manuscris, una la Biblioteca şi Muzeul Morgan din New York şi cealaltă la Muzeul Universităţii din Pennsylvania. Cea mai mare parte a traducerii a fost făcută asupra manuscrisului de la New York, în condiţiile în care manuscrisul din Pennsylvania este aproape ilizibil.

În timp ce o serie de povestiri apocrife despre Pilat din Pont erau cunoscute încă din vremuri străvechi, Roelof van den Broek a precizat că nu era familiarizat cu această variantă, în care guvernatorul roman se oferă să-şi sacrifice propriul fiu pentru a fi crucificat, în locul lui Iisus.

‘Fără să mai piardă timpul, Pilat a pregătit o masă şi a mâncat împreună cu Iisus în a cincea zi din săptămână. Şi Iisus l-a binecuvântat pe Pilat şi întreaga lui casă’, conform unui fragment din textul tradus. Mai târziu, Pilat i se adresează lui Iisus cu vorbele: ‘ei bine, priveşte, noaptea a venit, ridică-te şi pleacă, şi când va veni dimineaţa şi ei mă vor învinui pe mine din cauza ta, am să le dau pe mână pe singurul meu fiu ca să-l omoare în locul tău’.

La auzul acestor vorbe, Iisus îl mângâie spunându-i: ‘O Pilat, eşti vrednic de un mare har pentru aceasta’ şi apoi îi spune lui Pilat că poate să scape nevătămat în orice moment dacă ar dori aceasta. ‘Apoi Pilat se uită la Iisus şi deodată îl văzu pe acesta că devine imaterial: şi nu l-a mai văzut pentru un lung timp…’ conform textului tradus recent.

În acea noapte, conform textului, Pilat şi soţia lui au avut acelaşi vis în care un vultur (care-l reprezintă pe Iisus) era ucis.

În bisericile creştine copte şi etiopiene Pilat din Pont este considerat un sfânt, ceea ce explică reprezentarea sa din acest text apocrif.

De asemenea, acest text apocrif explică şi de ce Iuda l-a trădat pe Iisus cu un sărut. Apostolul trădător l-ar fi sărutat pe Mântuitor tocmai pentru că acesta avea capacitatea de a-şi schimba înfăţişarea.

‘Apoi iudeii i-au spus lui Juda: Cum să-l arestăm (pe Iisus) pentru că nu are o singură formă şi înfăţişarea i se schimbă? Câteodată este rumen la chip, altădată este alb, altădată este roşu, alteori are culoarea făinei, uneori este palid ca pustnicii, altădată este tânăr şi uneori este bătrân…’. Drept răspuns, Iuda le spune că-l va săruta pe Iisus pentru ca gărzile să-l poată identifica.

‘O explicaţie a sărutului lui Iuda este oferită pentru prima dată la Origen – un teolog protocreştin care a trăit între ani 185 şi 254’, conform omului de ştiinţă olandez. În lucrarea sa, ‘Contra Celsum’, Origen susţinea că ‘la cei care l-au văzut (Iisus) nu apărea la fel pentru toţi’

Acest text este scris în numele Sfântului Chiril de la Ierusalim, care a trăit în secolul IV (315 – 386). În cadrul textului, Chiril spune povestea Pascală sub forma unei predici. Despre mai multe texte din vechime se spune că sunt predici ale Sfântului Chiril din Ierusalim, dar probabil că nu-i aparţin acestuia, conform cărţii lui Roelof van den Broek.

La începutul textului, Chiril sau persoana care scrie în numele său, susţine că această mărturie a fost găsită la Ierusalim şi conţine scriitura apostolilor despre viaţa şi crucificarea lui Iisus. ‘Ascultaţi-mă iubiţii mei copii, şi vă voi spune despre ceva ce am găsit în Casa Mariei…’, conform unui fragment din text.

Cercetătorul olandez susţine că este puţin probabil ca acest text să fi fost într-adevăr găsit la Ierusalim şi să conţină chiar faptele relatate de apostoli, fiind vorba mai degrabă de încercarea autorului de a spori autenticitatea presupusă a unor fapte şi evenimente necanonice.

Van den Broek s-a declarat de asemenea surprins de faptul că autorul textului a mutat ziua Cinei celei de taină şi a capturării Mântuitorului de joi pe marţi. Mai mult decât atât, conform acestui text, ultima cină a lui Iisus pare să fie alături de Pilat din Pont şi nu cea alături de apostolii săi, dinainte de trădare şi capturare. Între capturarea sa şi cina la Pilat din Pont, Iisus este dus în faţa marelui preot Caiafa şi a lui Irod, regele Iudeii.

În urmă cu aproximativ 1.200 de ani acest text apocrif de la New York se afla păstrat în biblioteca Mânăstirii Sfântul Mihail din deşertul egiptean, în zona în care se află localitatea modernă al-Hamuli. Conform traducerii, textul a fost un dar ‘de la protopopul Paul’ care ‘s-a îngrijit de această carte cu munca sa’.

Această mânăstire a fost abandonată la începutul secolului X iar textul apocrif a fost redescoperit în primăvara anului 1910. În decembrie 1911, acest text a fost cumpărat, alături de alte scrieri vechi, de bancherul american J.P. Morgan, care se prezenta drept un pasionat colecţionar de artă. Colecţiile sale au fost donate mai târziu Bibliotecii şi Muzeului Morgan din New York.