In ceea ce priveste cotele de audienta nu e mare diferenta intre subiecte despre trecutul comunist si prezentul capitalist, intre interesul fata de demnitari comunisti si politicieni post-decembristi, meniti sa se ocupe de destinele Romaniei.

Putem fi acuzati de nostalgie dupa fantomele trecutului. Ca ne este dor de cozi, frig, foamete, de televiziunea de, fix, 2 ore cu dictatorul.

Nimic mai fals. Desigur, orice ni se poate reprosa. Insa, nu trebuie ignorat faptul ca  o televiziune se pune doar in slujba cetateanului. Iar lumea consuma subiecte ceausiste. Oamenii vor sa stie tot ce li s-a ascuns aproape cinci decenii.

Tema predilecta o reprezinta, fara indoiala, cei doi dictatori. Comportamentul lor in afara cuvantarilor sau a vizitelor de lucru. Cum vorbeau si cum reactionau in fata unor evenimente neprevazute, ce fel de preocupari aveau in timpul liber. Incercam o reconstituire, post-mortem, a felului lor de a fi.
                                  
Din pacate, presa in socialismul multilateral dezvoltat nu a fost lasata sa se "atinga" de familia presedintelui Ceausescu. Nimic nu razbatea din viata cuplului ceausist. Elena si Nicolae erau oglinditi doar cand munceau de zor.

Pe ogoarele patriei printre culturile de porumb, cu cizmele pana la genunchi in zonele afectate de inundatii-el, in laborator, printre pahare Berzelius-ea. Singurele situatii cand puteau fi vazuti, in particular, erau atunci cand treceau cu masina pe bulevardele principale sau la aeroport, unde erau  primiti de oficialii vremii si de pionieri.

Traiau ca niste zei. In Palate, intr-un cerc restrans,  departe de ochii lumii, dar, mai ales, ai gazetarilor. Filmele de arhiva cu viata privata a cuplului au aparut dupa ce ei nu mai erau in viata. Din pacate, nu sunt multe imagini surprinse din viata cotidiana a cuplului dictatorial.

Cateva secvente din mijlocul unor petreceri, intreceri asa-zis sportive prin gradini bine ingrijite sau scurte filmari la vanatoare. Toate regizate, nimic surprins in ipostaze inedite. In rest, cum erau, cum gandeau este destul de greu de aflat. De aceea, orice ruda de-a Ceausestilor, este foarte important ca accepta sa stea de vorba cu presa.

Trebuie aflate cat mai multe informatii si pentru asta, se impune ingaduinta. Sa aflam cat mai multe despre ce ni s-a ascuns, nu sa intram in dezbateri politice. Nu rudele ne vor spune de ce erau saraci romanii, inainte de '89 si de ce au murit oameni la Canal.

Fara o democratie autentica, intr-o lipsa totala de transparenta era foarte greu sa faci presa. Nimic nu razbatea atunci despre inaltii demnitari pusi in slujba Partidului Comunist. Ceausestii se izolasera sau, dupa cum spune un nepot de-al lui, au fost izolati, traind ca  intr-un glob de sticla.

Dar oare sursa raului a reprezentat-o doar hraparetul cuplu ceausist? Lipsa de mila si compasiune fata de oamenii de rand le-a apartinut pe de-a-ntregul? Sau Romania a functionat, atata amar de ani, pe post de cobai pentru marile cancelarii occidentale.

Iar cand s-a considerat ca in aceasta parte a Europei comunismul si-a indeplinit misiunea, au spus Adio! Cortinei de Fier. Cand ne-au cunoscut marii lideri europeni? Dupa '90? Faptul ca Nicolae Ceausescu a stat, de capul lui,  cocotat in varful unui sistem represiv, este doar vina lui? Asta a vrut el sau a fost impins?

Apar tot mai multe date potrivit carora soarta lui Ceausescu la carma tarii fusese stabilita cu mult inainte.

Intr-un singur moment cred, ne-a apartinut si noua decizia, atunci cand, lasati pe mana poporului, dictatorii au fost impuscati la zid. Sau poate nici atunci. Romanii, o natie cu inalta credinta crestin ortodoxa, nu indrazneau sa comita asasinate intr-o zi sfanta.