Mircea Diaconu s-a retras la ţară: „Avem găini, aşteptăm să fete vaca acum”

Mircea Diaconu s-a retras la țară, a decis să ţină gospodăria lăsată moştenire de părinţi. „Primăvara o luăm de la capăt și noi, și plantele, și animalele, însă mereu am avut o frenezie a primăverii. Când eram copil, cel puțin, priveam în fiecare zi cum se topeștem zăpada, cum se duce și ne lasă, întâi în jurul tulpinii, în jurul copacului se făceau niște cercuri, așa, de pământ, și zăpada dispărea, spune Mircea Diaconu.

„Știam eu sigur, aveam și eu orgoliile mele de copil, când a venit efectiv primăvara, pentru că prindeam un vânticel dimineața de tot, când se lumina de ziuă, așa aromat foarte slab, și când îl simțeam ziceam: „Gata, a venit primăvara!. Și am avut dreptate întotdeauna. Acum, de când mă fâțâi prin toate părțile, trăiesc lângă București, cumva cea mai mare parte a timp. Fiecare om e de undeva. La mine, e simplu. Fiind la mine în sat, cu treabă, un băiat tinerel, care nu știa mai nimic despre mine, m-a întrebat: „V-ați mutat la noi, la țară?. Și eu i-am zis: „Măi băiatule, eu nu am plecat niciodată de aici. Pentru că, oriunde m-am dus, m-am reîntors aici, cât de des am putut”

Mircea Diaconu are o avere impresionantă, dar locuiește într-o mansardă modestă: „Da, sunt zgârcit cu mine. Nu-mi place să-mi bat joc de nimic”
Mircea Diaconu a vorbit despre casa moștenită de la părinți. Actorul s-a mutat la țară și păstrează neschimbate obiectele din locuință care au pentru el o mare valoare sentimentală.  „Și pe vremea cealaltă veneam aproape săptămânal acasă, și aduceam ce nu aveau ai mei – câte un sac cu pâine pentru porci – și plecam înapoi cu ouă, cărniță de pui, tăiam porcul și toate celelalte, iar gospodăria noastră funcționează la fel. Am păstrat-o. Părinții nu mai sunt, dar și eu, și fratele meu am hotărât să ținem mai departe gospodăria.

Avem găini, așteptăm să fete vaca acum. Plătim o vecină să dea mâncare la găini, să strângă ouăle și toate astea, și mergem mai departe. Așa că, acum când vorbim, mă așteaptă cineva la mine în sat și o să trec munții în partea cealaltă, cu un excavator, să fac niște gropi, să mai plantez niște nuci. Asta e primăvara. E foarte multă treabă. Și toate lucrurile îți dau o putere brusc. Lucrurile de făcut. Că toate sunt legate de revigorare, relansare, și a pământului, și a animalelor, și a caselor, parcă totul crește. E fabulos.

Alte articole

De ce boală suferea, de fapt, Mircea Diaconu: nu a murit de cancer de colon! Fiica artistului rupe tăcerea: „A descoperit-o acum un an şi jumătate”

Mircea Diaconu, înmormântat cu onoruri militare, într-un cadru restrâns. Emil Constantinescu, discurs emoționant în memoria regretatului actor. Primele fotografii de la funeralii

Florin Piersic, dezvăluiri despre Mircea Diaconu: „Era destul de ciufut, aşa, când l-am cunoscut eu”
Și trebuie să trăim bucuria asta. Până la urmă, fiecare cu viața lui, nu judec pe nimeni, dar sunt oameni care trăiesc metronomic, ca să zic așa. Și zilele sunt egale. Nu, domnule, vin anotimpuri, pleacă anotimpuri, se schimbă lucruri, răsare luna, nu e luna, trebuie să fii prezent acolo. Altfel, anii ăia parcă îți lipsesc. Te și întreabă cineva: „Câte primăveri ai? și „Câte toamne mai ai?. Vedeți, trebuie să poți răspunde la lucrurile acestea”, spune Mircea Diaconu pentru Viva.

După cum a dezvăluit, fiecare colț din casa lui Mircea Diaconu are o istorie aparte, începând chiar cu ușa de la intrare. Aceasta are 100 de ani și este făcută de bunicii actorului.

Mircea Diaconu: „Profesia mea e Diaconu’
Actor, profesor de actorie, director de teatru, scriitor, senator, ministru al Culturii, candidat la Președinție, europarlamentar… Ce vă definește mai mult din toate astea? Cum v-ați caracteriza în câteva cuvinte?

Șoferia. Sunt foarte bun șofer și în tot acest timp fac foarte multe alte lucruri, care nu intră în genul acesta de definiri. La un moment dat, mi s-a întâmplat lucrul acesta. Mă rog, cineva m-a întrebat cum să mă prezinte, adică profesor sau… și zic: „Diaconu. Profesia mea e Diaconu. În tot acest timp de profesii, de obligații rămân Diaconu. Ceea ce nu se mișcă de acolo e Diaconu.