Pompeiul Nordului: Cea mai mare descoperire arheologică făcută vreodată la Londra FOTO

Arheologii au dezgropat monezi, vase de lut, încălţări, talismane şi o amuletă de chihlimbar, vechi de aproape 2.000 de ani. Experţii care efectuează săpăturile au mai dezgropat structuri de lemn aflate la circa 12 m sub pământ, din anii 40 e.n. Situl este situat la mică distanţă de Tamisa şi de proiectul unor mari clădiri de birouri de pe Queen Victoria Street din centrul financiar al Londrei, scrie Agerpres.

Obiectele au fost atât de bine păstrate în apele mâloase al vechiului râu Walbrook, încât arheologii au numit situl „Pompeiul Nordului„. „Sunt probabil cele mai însemnate săpături arheologice efectuate vreodată în Londra, în fosta zonă romană. Adâncimea, conservarea, mărimea sitului – întreaga perioadă romană este reprezentată de minunate construcţii şi artefacte”, spune Sadie Watson, şeful şantierului din partea Muzeului de Arheologie din Londra.

Pe situl care se afla în trecut pe malurile râului Walbrook s-a descoperit în anii 1950 şi Templul lui Mithras. Arheologii muzeului au început săpăturile în zonă când s-a deschis şantierul importantei lucrări Bloomberg Place. Cei 60 de arheologi au descoperit de atunci circa 10.000 de obiecte, cel mai mare număr de piese mici recuperate din săpăturile pe un singur sit londonez, în cadrul cărora au fost atent studiate, înainte de a fi înlăturate, în jur de 3.500 tone de pământ.

Au fost scoase la lumină peste 100 de fragmente de tăbliţe scrise, iar specialiştii vor studia circa 700 de cutii cu bucăţi de vase. Pe acelaşi sit a fost găsită cea mai mare cantitate de obiecte de piele romane găsite vreodată în capitala engleză, printre care sute de încălţări. „Situl constituie o minunată incursiune în primele patru secole de existenţă a Londrei”, spune Sophie Jackson de la acelaşi muzeu. „Datorită condiţiilor bune de conservare asigurate de Walbrook au apărut, strat după strat, construcţii de lemn, garduri şi curţi, toate minunat păstrate şi conţinând obiecte personale, de îmbrăcăminte şi chiar documente – toate vor transforma ceea ce ştim despre cum se trăia în perioada romană a Londrei”, încheie ea.