Un cunoscut preot rupe tăcerea despre azilele groazei: „Biserica s-a implicat mereu în organizarea unor activități de acest fel. Cheia problemei este în altă parte și despre aceasta nu se vorbește”

Îndrăgitul preot din Buzău crede cu tărie că societatea nu ar trebui să-și abandoneze bunicii în azile. Părintele Negoiță crede că aceasta este cheia problemei: păstrarea vârstnicilor în familie.

„Eu am încredere în cei din breasla mea în ceea ce privește tratamentul aplicat bătrânilor în azile. Nu-s oameni de afaceri, ci umaniști, filantropi, creștini, motiv pentru care eu chiar am încredere în ceea ce fac colegii mei care s-au dedicat unei asemenea activități. Părintele Daniel Necula este un exemplu!

Biserica, în ansamblu, s-a implicat în organizarea unor activități de acest fel, deși rolul bisericii nu este acela de a asigura asistență socială, într-un stat în care toți plătim impozite, pentru ca cei în nevoi să primească cele necesare. Totuși, în spirit caritabil, biserica își face treaba.

Citeste si „Azilele Ororilor” | Marcel Ciolacu a trimis Corpul de control al prim-ministrului la Autoritatea pentru Persoanele cu Dizabilităţi

Alte articole

Tragedie în familia preotului Ioan Cozma din Vatra Dornei. Fiul său în vârstă de 14 ani a murit, iar soția și alți doi copii sunt în stare critică după accidentul în care mașina lor a căzut în râul Bistrița

Ce nu ai voie să faci în prima zi de Crăciun. Preotul Gabriel Cazacu: „Aceste zile sunt rânduite pentru liniște, rugăciune și comuniune”

Revin totuși la un îndemn pe care ni l-a dat Înaltpreasfințitul Ciprian: nu vă duceți părinții la azi și învățați-vă enoriașii să-și îngrijească părinții acasă, în familie. 

Aici este cheia problemei și despre aceasta nu se vorbește astăzi. Sistemul trebuie schimbat. Prioritatea trebuie să devină păstrarea bătrânilor în familie, iar statul trebuie să creeze un cadru adecvat. Jocurile politicianiste nu fac doi bani, atâta vreme cât nu înțelegem care este cauza problemei: lăcomia unora de a face bani pe baza lipsei de sprijin acordat de unele familii membrilor săi.

Azilul trebuie să fie o excepție, nu o modă. Bunica mea îmi spunea mereu: pe mine să nu mă duceți la azil. Poate că nu azilul în sine era cea mai mare problemă, ci rușinea unei familii care nu era în stare să-și îngrijească bătrânii. Părinții mei și-au adus aproape părinții și i-au îngrijit, deci bunica nu a ajuns niciodată la azil, deși nu le-a fost ușor. 

În concluzie, nu mă interesează absolut deloc jocurile de imagine actuale, însă m-aș bucurat ca toți, începând de la profesorii de religie la slujitorii din parohii, să urmăm sfatul înțelept de a ne îngriji bătrânii, de a-i ține lângă familii. Am primit o lecție cu toții din nefericita poveste a azilelor groazei.

Citeste si Marius Budăi exclude demisia în scandalul privind azilele groazei: ”Cred că nu contează mai mult sau mai puțin”

Uitați-vă ce se întâmplă dacă-i lăsăm pe mâna străinilor pe părinții noștri. Da, e greu, dar nici noi nu știm cum ne va fi la bătrânețe și ce semănăm…

Pe mine m-a durut mai mult decât neputința bătrânilor, neșansa lor de a nu avea cine să-i îngrijească la casa lor, în mediul lor.

Chiar dacă erau tratați regește, tot nu erau fericiți departe de casă, de familie, de normalitatea…”, scrie preotul Paul Iulius Negoiță pe blogul său