Secretele Ceauşeştilor: Cum îl şantaja Elena Ceauşescu pe dictator

Nu numai românii ajunseseră să se întrebe cu ce îl are la mână Leana pe Nea Nicu, de făcea numai ce dorea ea. Degeaba titulatura cabinetului ei era „doi”, că toată lumea știa că, de fapt, acolo se hotăra soarta țării, iar bărbatul Ceaușescu era marioneta ei. De câte ori mârâia nea Nicu, Leana, parcă, îi arăta un băț din trecutul lor comun.

În 1973, după o vizită a celor doi într-o țară latino-americană, Leana din Petrești – acum Tovarășa Elena Ceaușescu – referindu-se la consoarta președintelui respectivei țări, a avut o revelație… mai puțin academică: „Dacă o târfă ca asta a ajuns la putere, de ce să nu pot să ajung și eu om de știință…”. Vom vedea în cele ce urmează că, cel puțin în ceea ce privește trecutul ei mai puțin cunoscut, Elena nu avea niciun motiv să ridice ea, prima, piatra.

Deși bine ascuns, secretul iese la iveală acum, devoalând fragmente dintr-un film interzis minorilor, petrecut pe când cei doi erau simpli ilegaliști de mahala.

Povestea ar suna cam așa…

Alte articole

Alegeri prezidențiale 2025. Mii de conturi false glorifică, înaintea turului 2, perioada comunistă. ”Vizează să distorsioneze adevărul istoric și să reîmprospăteze nostalgii periculoase”

Cristela Georgescu, pusă la punct de propria mamă: „Tu ai fi mai rău decât Ceauşescu, ai fi ca Ceauşeasca”

Momentele cheie ale istoriografiei comuniste ne prezentau episoadele de detenție ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, ca pe niște perioade de rezistență comunistă și apogeu ale lupei revoluționare. În realitate, sistemul permisiv al regimul burghezo-moșieresc, care nu sesizase adevăratul pericol pe care-l reprezenta Partidul Comunist, le asigura deținuților din lagăre o detenție foarte laxă. Numai astfel a fost posibil, lucru de neconceput în gulagul comunist, ca deținutul – așa-zis periculos – Nicolae Ceaușescu, să iasă de multe ori în oraș, însoțit de gardian pentru cumpărături. Cu o mică șpagă dată gardianului, focosul Ceaușescu își rezolva problemele intime trecând și pe la bordeluri, după obiceiul vremii. În urma unei asemenea aventuri, tânărul… membru, s-a îmbolnăvit.

Cel care a atacat tânărul vlăstar roșu a fost agentul gonococ și l-a îmbolnăvit pe Nicolae de blenoragie. Poate acest secret ar fi rămas pentru vecie în pantalonii tovarășului, dacă doctorul ce l-a ajutat să scape nu ar fi vorbit, peste timp. Nimeni nu știe cum ar fi arătat lumea astăzi dacă generalul Ilie Moreanu, pe atunci tânăr medic militar, ajuns la Târgu Jiu pentru altcineva, nu l-ar fi tratat pe viitorul dictator de boala rușinoasă.

Povestea a fost mult timp ascunsă sub un alt fel de roșu, mult mai nociv: cel sovietic. Cum medicul militar Ilie Moreanu își arătase adevărata bărbăție pe Frontul de Est în război, odată cu ocupația rusă, el a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Peste ani, Ceaușescu îi va fi recunoscător, printr-un gest care confirmă veridicitatea episodului din lagăr.

În 1977, Ilie Moreanu a înaintat un memoriu către şeful statului Nicolae Ceauşescu, în care protesta împotriva unui decret adoptat de autorităţile comuniste, prin care persoanele ce părăseau ilegal ţara erau deposedate de casele proprietate personală. Spre surprinderea sa, in loc sa fie pus la zid de Securitate, Moreanu este primit în audienţă la Comitetul Central de însuşi Ceauşescu.

În momentul în care Ilie Verdeţ, prezent la întâlnire, a început sa-l certe pe maior şi să-l ameninţe cu închisoarea pentru obrăznicia sa, Ceauşescu a intervenit şi i-a spus lui Verdeţ: „Tu să taci. Eu l-am chemat”. După care dictatorul îl chemamă în cabinet pe unul dintre consilierii săi căruia îi șoptește ceva la ureche. Consilierul îl scoate pe Moreanu din cabinet şi, pe hol, începe să-i spună că va trebui să stea ascuns o perioadă, iar soţia lui să spună, dacă va fi căutat de Poliţie sau Securitate, ca a plecat în Germania în vizită la unul dintre copii.

Dar, este numai o parte a poveștii. O altă parte, care ne face să ne aflăm întro dilemă, este cea în care chiar Elena Ceaușescu ar fi fost donatoarea bolii franțuzești și, după cum se va vedea, de origine germană. Nicolae Andruța Ceaușescu, fratele mai mic al dictatorului povestea după 1989, un episod care, pus lângă biografia oficială a Elenei, pare halucinant.

Andruța relata că, prin ’43, când era încasator la Societatea de Tramvaie Bucureşti, a cunoscut-o pe Lenuţa la Jilava, care venise, că şi Niculina Rusescu, să-l vadă pe Ceauşescu, închis acolo. Din boxa acuzaţilor, Andruţa a spus în continuare: „Dacă ne-am văzut, am mai dat şi eu pe la ea pe-acasă, că statea pe Sebastian. Într-o zi, le găsesc pe ea şi pe cumnata-sa, Adela, dezbrăcate, cu doi nemţi. Nu prea i-a convenit. M-a întrebat: Nicule, de ce-ai venit? Uite, suntem cu doi prieteni…. şi am servit câte un pahar de coniac. Şi n-a dat semne de reţinere, decât după ’45, când s-a căsătorit cu frate-miu”, povestea Andruţa.

Acest episod misterios este sursa ipotezei cum că Elena ar fi fost sursa infecției cu gonoree, pe care, cel mai probabil, ar fi luat-o de la vreun reprezentant al glorioasei armate germane. Față de Ceaușescu, la acel moment, conform principiilor libertine, fapta nu ar fi reprezentat vreun păcat, cât timp nu erau căsătoriți. Dar față de Partidul Comunist, prestarea de servicii sexuale în favoarea mașinii de război germane reprezenta colaboraționism. Dacă același lucru s-ar fi petrecut și cu ostașul sovietic s-ar fi putut spune că tovarășa a contribuit din plin la eliberarea de sub jugul fascist. După cum s-a văzut, în acest domeniu mai ascuns, totul este posibil…

Faptele celor doi s-ar putea înscrie întrun fel de normalitate a obiceiurilor sexuale ale poporului român. Vrem, nu vrem, asemenea episoade au avut loc în toată istoria umanității. Ceea ce sfidează bunul simț, este că cei doi, au impus poporului român, timp de zeci de ani, o ipocrită abstinență. Și mai grav este că, amorezii dictatoriali, prin decretele lor, au intervenit în intimitatea tuturor românilor, transformând, pudibond, sexul într-un act prohibit. De aici și până la condamnarea, practic, la moarte a femeilor care încercau să-și provoace avortul, nu a mai fost decât un pas.