Cristian Pârvulescu: Principala ameninţare pentru USL – accelerarea racolării de lideri

Cristian Pârvulescu susţine că PDL, ca o compensare parţială a acestor circumstanţe nefavorabile, a comasat alegerile, astfel încât implicarea directă a primarilor în campania electorală şi confuzia dintre tematica electorală locală cu cea naţională să aducă un câştig suplimentar de voturi, astfel încât PDL ar putea ajunge la 30%. „Asta arată lipsă de respect faţă de regulile democraţiei, esenţiale într-o democraţie parlamentară”, spune analistul.

În schimb, USL s-a impus deja în conştiinţa publică, iar uşoara descreştere în sondaje menţine Uniunea în jurul a 50% din opţiunile de vot ale alegătorilor. „USL are acum un electorat cu o plajă mai mare. Este mai echilibrat atât în mediul rural, cât şi în cel urban. Acum PSD şi PNL nu au alternativă decât să rămână împreună pentru că, dacă s-ar despărţi, ar obţine mai puţin decât ar fi obţinut separat înainte de constituirea Uniunii”, consideră Pârvulescu.

Pe de altă parte, există şi factori de risc pentru USL, Pârvulescu indicând nevoia unei coerenţe mai mare în Parlament, precum şi acţiunile de hărţuire ale PDL şi ale preşedintelui Traian Băsescu. Cea mai dură ar putea fi accelerarea procesului de racolare a unor membri marcanţi ai USL. „Dacă nu-i putem învinge cu candidaţii noştri, îi putem învinge cu candidaţii lor. Cam aşa gândeşte PDL”, spune analistul, menţionând migraţia unor primari USL către formaţiuni de guvernământ. Din această perspectivă, comasarea alegerilor convine şi USL întrucât un scor sub aşteptări la locale ar fi putut genera tensiuni interne în perspectiva alegerilor parlamentare.

Posibilitatea ca alegerile din 2012 să fie aibă mai mulţi protagonişti decât USL şi PDL depinde de schimbarea sistemului electoral. Pârvulescu crede că PDL ar dori instaurarea unui sistem electoral majoritar, idee la care nu renunţă, astfel încât să fie desfiinţat şi pragul electoral. Desfiinţarea pragului electoral, ar favoriza partidele mici, dar şi partidul de guvernământ care ar fi favorizat dacă din alegerile de anul viitor ar rezulta un Parlament fragmentat.

Alte articole

Bucureștenii vor fi chemați din nou la urne până în martie! Miza, alegerea noului edil al Sectorului 6, după migrarea lui Ciucu la Capitală. Posibili candidați – Stelian Bujduveanu și Vlad Gheorghe

Cătălin Drulă e istorie! Discurs lamentabil după înfrângerea catastrofală: „Îmi doresc ca orice primar ar fi să aibă succes”

Această variabilă este o mare necunoscută şi pentru partidele mici, direct interesate de abolirea pragului. Chiar şi un partid nou, format în jurul lui Mircea Geoană ar avea şanse. „Mircea Geoană are în continuare o anumită imagine, reprezintă o prezenţă pe scena politică. Proiectul său depinde de cei care vor face pasul dinspre UNPR către partidul său (…) Dacă i s-ar alătura organizatorii din PSD, ar pune un partid pe picioare, însă succesul electoral depinde de modificarea actualului sistem electoral”, afirmă Pârvulescu.

Acesta se arată în schimb reticent în privinţa şanselor ca Partidul Poporului de a se menţine peste pragul electoral, amintind că a mai existat un precedent, PNG-ul lui Gigi Becali care nu a reuşit să fructifice electoral popularitatea în sondaje. Situaţia s-ar schimba dacă PP şi UNPR ar ajunge la o formă de colaborare în care forţa celor 250 de primari UNPR să fie combinată cu popularitatea lui Dan Diaconescu. „Partidul Poporului are 10%, dar nu-i poate menţine, iar UNPR nu contează electoral, dar contează administrativ”, constată analistul.

În ceea ce priveşte revizuirea Constituţiei, pe care şi-o doreşte preşedintele Băsescu, Pârvulescu crede că aceasta nu poate avea loc. „Nu poate. Punct. Nu există majoritate, iar dacă ţine neapărat, să facă alegeri anticipate”, spune analistul. Acesta susţine că România nici măcar nu este obligată să revizuiască legea fundamentală prin Acordul de guvernanţă fiscală al statelor din zona euro. „Alte ţări nu-şi modifică deloc Constituţiile sau le modifică după alegeri. Dacă e grabă, să se facă anticipate.”

În plus, proiectul revizuirii ar fi unul personal al preşedintelui, de slăbire a democraţiei, dar cu păstrarea aparenţelor unui regim democratic. „Dacă în 2014, preşedintele nu va mai fi în funcţie, de ce ţine atât la el dacă nu ca să plătească Parlamentului poliţa pentru suspendarea din 2007? Mie mi se pare cam puţin. Se urmăreşte dezinstituţionalizarea politicii, personalizarea ei, dar cu păstrarea aparenţelor democraţiei. Sau nu pentru că actuala criză economică ar putea să facă un regim autoritar agreabil”, conchide Cristian Pârvulescu.