Cine e Pavel Ciurea, elevul român care a devenit cel mai bun la matematică din lume. „Nu am muncit degeaba, am atins un anumit nivel și munca mea va fi răsplătită la un moment dat”

Pavel Ciurea a dezvăluit cum a reușit să facă performanță la matermatică, materia de care mulți elevi fug. A câștigat doi ani la rând medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică.

Acum, Pavel e în clasa a XII-a, iar planul lui e să studieze în afara țării. Printre opțiuni se află universitățile mari din SUA sau Marea Britanie. După finalizarea studiilor, nu exclude să revină în România pentru a pune în practică ce a învățat.

Citește și Raisa Vieru, soția regretatului poet Grigore Vieru, a murit. Astăzi e condusă pe ultimul drum

Pavel Vieru, cel mai bun elev la matematică din lume

Îi place să învețe și au fost multe zile în care studia chiar și câte 12 ore încontinuu. Îi place, de asemenea, și să se relaxeze, fie ieșind cu prietenii în oraș, fie jucând fotbal. În timpul liber mai și citește, iar una din cărțile care au avut un impact puternic asupra lui se numește „Toate pânzele sus”.

Alte articole

Viitorii „Nicuşori” nu dezamăgesc România. Performanţă remarcabilă la Olimpiada internaţională de Matematică pentru o ţară care taie bursele de merit

Pavel e elev la Liceul Internațional de Informatică din București. El a povestit, într-un interviu acordat Gândul, care a fost momentul în care a trecut de la joaca de copil la excelența cifrelor.

„Prima oară când am avut o tangență cu matematică a fost în clasele zero-patru. Atunci, am început să rezolv un șir logic sau un puzzle, un cub rubic, un rebus, lucruri obișnuite, dar care îmi plăceau. Mult mai târziu, matematica s-a dovedit pentru mine să fie cam același lucru: un lanț logic de puzzle-uri”, a povestit el.

„Prima și prima oară când am zis că eu o să fac asta și o să dau tot ce pot să fac matematică a fost undeva la final de clasa a V-a, când doamna profesoară din clasa mea, doamna Toboș, a început să mă pregătească dânsa pentru olimpiadă, să facem niște probleme, să mă învețe niște idei. Și am văzut că îmi place și că sunt dispus să lucrez mult, adică nu părea așa o corvoadă. Și am luat-o pas cu pas. Au început să apară niște concursuri mici, o calificare la olimpiada națională, iar după aceea au venit și rezultatele pe mai departe”, a mai spus Pavel.

Citește și Pensiile pe noiembrie ajung cu întârziere pentru aproape 2,5 milioane de români. Motivul pentru care jumătate dintre pensionari își vor primi banii mai târziu

Părinții și primii lui profesori au fost cei care i-au încurajat dorința de a învăța matematică cât mai bine.

„Primii profesori au însemnat enorm de mult. Este, poate, cel mai important lucru – acesta și părinții -, pentru că, practic, primul contact pe care are îl are un elev cu materia, este prin profesor. Dacă profesorul pare dornic să predea și de a arată un domeniu extraordinar, atunci copilul devine interesat de a se uita înspre acel domeniu, de a căuta răspunsuri.

Este și motivul pentru care profesorul mi se pare extrem de important. Și aici vreau să spun câteva lucruri și de mama mea, care a fost învățătoarea mea de la clasa zero până la clasa a treia și făcea un lucru foarte, foarte interesant. Nu avem toți aceleași calități, unora ne place matematica, unora muzică, nu trebuie să ne placă aceleași lucruri, evident”, a mai dezvăluit elevul.

„Memorarea nu este pentru mine. Ar trebui un sistem de predare la un nivel conceptual”

Pavel e de părere că, în România, e nevoie de un sistem de predare mai mult la nivel conceptual, pentru ca elevii să înțeleagă cum pun în practică informațiile primite.

„Medaliile de la concursuri reprezintă nu doar faptul că nu am muncit degeaba, ci îmi arată că am atins un anumit nivel, că, până la urmă, munca mea va fi răsplătită la un moment dat. Pentru mine, matematica este un mod de a forma gândirea, pe domeniul științific, evident. Pentru mine, matematica este un lanț logic și toate vin una după alta. Adică, spre exemplu, n-ar trebui să învățăm formule la integrale pe de rost. Ar trebui ca elevilor să li se arate aceste demonstrații, ar trebui să li se stimuleze curiozitatea, să fie lăsați să se joace  puțin cu conceptele.

Înainte să vadă o teoremă, să vină profesorii și să le spună povestea. Fiecare teoremă are o poveste, a apărut datorită unui lucru. Și atunci ar trebui ca elevii să se joace ei puțin cu conceptul acela sau să vadă cam care este fenomenul în acel domeniu, pentru a deveni interesați și curioși.

Memorarea nu este pentru mine. Poate n-am eu o memorie bună,  dar nu mi-a plăcut niciodată să rețin informații pe de rost. Pentru că, la un moment dat le pierd, dacă nu le-am înțeles importanța completă.

Adică, sutele de teste pe care le-am dat până acum, probabil rețin undeva la 1% din informația pe care ar trebui să o pun acolo. Anii de la istorie sau râurile de la geografie nu le rețin. Și atunci ar trebui un sistem de predare mai mult la un nivel conceptual, adică să înțelegem puțin practica lucrurilor, de ce sunt importante și la ce ne ajută, și să formăm gândirea. Noi nu putem să avem o bază de date ca un calculator și atunci ar trebui să ne formăm modul de a gândi și a descoperi singuri informația de care avem nevoie”, a mai spus Pavel.