De ce ai șapte ani de ghinion dacă spargi oglinda. Care sunt originile superstiției

Primul gând pe care românii îl au când sparg oglinda este că vor avea parte de șapte ani de ghinion, însă foarte puțini știu și de ce. Este una dintre cele mai cunoscute superstiții și are origini în mitologie.

Șapte ani de ghinion, dar de ce

Oamenii au fost atât fascinați, cât și speriați de reflexia lor, cu mult timp înainte să existe oglinzile moderne. Grecii antici considerau că a-ți vedea reflexia e semn de ghinion, mai ales datorită Mitului lui Narcis, ce s-a îndrăgostit de propria imagine reflectată în apă și a murit de dor.

Citește și : Test IQ. Mutați un singur băț de chibrit pentru a corecta ecuația 4-2=9

Românii sunt printre primii care au folosit oglinzi veritabile, obiecte extrem de valoroase confecționate din metal lustruit. Astfel, tocmai raritatea și prețul acestor oglinzi explică care este motivul pentru care acest lucru este considerat ghinion.

Alte articole

Produsul pe care îl poți pune pe oglindă ca să nu se mai aburească. Puțini știu de acest truc

Ce sunt orele în oglindă și care este semnificația acestora. Ce înseamnă dacă le vezi frecvent

Dacă un servitor spărgea o oglindă, ar fi avut nevoie de șapte ani de muncă pentru a o înlocui, și astfel s-a născut ideea de ghinion timp de șapte ani.

Istoricul mitului oglinzii sparte

Prima mențiune scrisă a superstiției apare în 1777, într-un text englezesc care asocia spargerea oglinzii cu o formă de „divinație veche” și „ritualuri superstițioase și diabolice”.

Romanii antici credeau că viața se desfășoară în cicluri de câte șapte ani. Astfel, un accident precum spargerea unei oglinzi ar afecta întreaga perioadă până la reînnoirea spirituală a individului.

Citește și : Ingredientul simplu și ieftin care ajută pâinea să nu prindă mucegai. Puțini știu de acest truc

De-a lungul secolelor, oglinzile au fost considerate obiecte magice, capabile să reflecte nu doar aspectul fizic, ci și sufletul.

De aici a apărut ideea că, odată spartă, oglinda fragmentează și sufletul celui care se reflecta în ea. Un suflet „vătămat” nu ar mai putea proteja trupul, expunând persoana în fața ghinionului sau a nenorocirilor.