Eugen Cristea: „Am câteva spectacole, de muzică și de poezie, cu Mike Godoroja, avem un turneu împreună, am revenit pe scenă. De fapt, cu o zi înainte de necaz, am jucat la Teatrul Național, apoi, după incinerare, am fost la Teatrul „Constantin Tănase”, din București.
M-au întrebat dacă vreau să suspend, dar, eu am știut, încă de la început, în ce mă înham, ce înseamnă această meserie. În 1972, pe când eram student, profesoara ne-a zis: „Actoria e o meserie în care trebuie să joci comedie și când ai mortul pe masă.
Am și o justificare, pentru faptul că am revenit atât de repede pe scenă. Eu și Cristina vorbeam adesea despre moarte. Iar ea mi-a zis așa, înainte de a părăsi această lume: „Indiferent ce se va întâmpla, tu să mergi mai departe, mai ai multe de spus, ca artist.
În plus, pe scenă, mă bucur de căldura spectatorilor, am din partea lor, dar și din partea colegilor, un sprijin extraordinar. Chiar și ceilalți actori sunt uluiți de prestația mea, de calmul meu, din această perioadă. Totuși, m-a costat pe interior…”.
Actorul spune că o visează adesea pe soția lui, care a murit la vârsta de 84 de ani. Eugen Cristea a adorat-o pe Cristina Deleanu, una dintre cele mai frumoase artiste din cinematografia românească. Celebra actriță era foarte cochetă și avea multe rochii, pe care le-a dăruit unor doamne.
„Cristina a murit, nu mai este fizic, pe acest pământ, dar simt că, de undeva, de deasupra, mă veghează. O visez aproape în fiecare seară. Cred că, acolo, unde e, are sufletul liniștit. Într-o noapte am visat că eram împreună, într-o vacanță, în Istanbul, unde, de altfel, fusesem în urmă cu câțiva ani, și în realitate.
Stăteam la o masă, în zona unui magazin, ca un fel de covrigărie. Râdeam, ne simțeam bine. Când m-am trezit, ce credeți că am făcut? Am umplut blocul de covrigi, am cumpărat și le-am dat tuturor vecinilor, toți au iubit-o.
Cristina a murit cu zâmbetul pe buze. Era foarte frumoasă. Au venit foarte multe persoane, ca să îi aducă un ultim omagiu. Îmi amintesc că, în urmă cu 2-3 ani, mi-a spus: Vezi, dacă o iau din loc, să mă duci la un azil!. Era foarte realistă.
Țin mereu lumânări aprinse, în toate colțurile casei. Iar când sunt plecat în turneu iau cu mine în bagaj o lumânare cu baterie și o aprind oriunde, pentru sufletul ei. Simt o durere greu de descris, după plecarea Cristinei. E ceva rău, ca o durere în plexul solar. Sunt un om credincios și știu și simt că mă va veghea mereu, că nu m-a lăsat singur…
Le-am dăruit unor doamne multe dintre rochiile ei noi, multe cu etichetă. Cristina era foarte cochetă, îi plăcea să se îmbrace frumos, a fost un fel de etalon de eleganță, în lumea artistică, eram nelipsiți de la galele de modă ale designerului Liza Panait”, a mai spus Eugen Cristea pentru Click.ro.