Doliu în literatura română! Romancierul și dramaturgul Virgil Tănase s-a stins din viață, la vârsta de 79 de ani. Acesta urma să împlinească pe data de 16 iulie vârsta de 80 de ani, potrivit Agerpres.
„Uniunea Scriitorilor din România anunţă „cu profundă tristeţe” încetarea din viaţă, la 26 iunie 2025, a scriitorului şi regizorului Virgil Tănase. (…) Prin dispariţia lui Virgil Tănase literatura română şi arta teatrală suferă o ireparabilă pierdere”, a transmis Uniunea Scriitorilor, într-o postare făcută pe Facebook.
În același timp, scriitorul și publicistul Eugen Tudoran a reacționat la aflarea veștii.
„O veste cumplită. În drum spre aeroport, aflu despre moartea lui Virgil Tănase. Deşi ştiam că e bolnav de multă vreme, vestea mă pune la zid. Îmi va lua ceva timp pentru a pune pe hârtie gândurile despre un excelent scriitor şi om de teatru, despre răzvrătitul ‘Ţonţu’, despre imensa generozitate a lui şi a familiei sale faţă de mine şi familia mea aflată la ananghie, despre un simţ al prieteniei rar întâlnit, despre ce ne-a adus împreună şi despre ce a făcut ca drumurile noastre să se despartă, chiar dacă pentru mine Virgil a rămas un om pe care l-am iubit dincolo de orice neînţelegere. În aceste clipe – Lumină lină, dragă Virgil şi condoleanţe alor tăi!”, a scris Eugen Tudoran pe Facebook.
„Dumnezeu să-l odihnească pe scriitorul Virgil Tănase”, transmite fostul ministru de externe şi antropologul Teodor Baconschi.
„Într-un exil literar parizian dominat de veleitari frustraţi şi coterii sterile, acest român bonom şi cultivat a reuşit să publice o seamă de cărţi admirabile, la edituri majore, cu un succes de public meritat. Mi-au plăcut sincer minunatele biografii consacrate lui Cehov, Camus sau Dostoievski, pe care a avut gentileţea să mi le ofere, şi regret că nu i-am descoperit până acum romanele, teatrul sau creaţiile regizorale. Scria într-o franceză impecabilă (sindromul ‘Joseph Conrad’) şi îşi susţinuse doctoratul cu Roland Barthes, cândva bibliotecar al Institutului Francez din Bucureşti. Văd că un istoric literar îl defineşte ca „om de stânga”. În convorbirile pe care le-am avut, la Paris, am descoperit pur şi simplu un intelectual fertil interiorizat, care-şi urmează discret vocaţia, dincolo de furia istoriei şi de masochismul memoriei totalitare”, a scris pe pagina sa de Facebook Teodor Baconschi.
Virgil Tănase a studiat filologia la Universitatea din București în perioada 1963 – 1968 și regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1970-1974).
Acesta a făcut parte din mișcarea literară onirică, constituită în anul 1964, ulterior interzisă de autoritățile comuniste.
Virgil a publicat în Franța primul său roman, interzis în România, „Portrait d’homme a la faux dans un paysage marin”, Flammarion, 1976, apoi „Apocalypse d’un adolescent de bonne famille”, Flammarion, 1980; (tradus în română ca Apocalipsa unui adolescent de familie), Bucureşti, 1992.
Ulterior, acestuia i s-a impus să plece cu familia în străinătate, iar la începutul anului 1978, s-a stabilit în Franța, unde nu a cerut azil politic, rămânând cetățean român și după ce a obținut naționalitatea franceză.
La Paris, Virgil Tănase a obținut un doctorat în sociologia și semiologia artei sub conducerea lui Ronald Barthes și a desfășurat o amplă activitate de scriitor, de jurnalist și de regizor de teatru. Din 1999, acesta a predat Istoria civilizațiilor la Institutul Internațional de Imagine și Sunet de la Paris.
Virgil Tănase a publicat numeroase romane și piese de teatru, unele dintre acestea reprezentate pe scenă în Franța și România.
Romanele sale au apărut la edituri franceze de prestigiu ca Flammarion, Hachette, Non Lieu. El a pus în scenă spectacole de teatru atât în România, cât și în Franța.
Pentru activitatea sa literară, Virgil Tănase a primit Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997), Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004), Premiul Şerban Cioculescu al Muzeului literaturii române pentru memorialistică (2012). A fost Doctor honoris causa al Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi. Lui Virgil Tănase i-au fost conferite Ordinul Artelor şi Literelor din Franţa (1987) şi Ordinul Naţional „Serviciu credincios” în grad de cavaler (2002).