Oraşul Detroit, în FALIMENT. Cum a decăzut capitala mondială a autoturismelor

Joi, 18 iulie, s-a produs ceea ce toată lumea considera de multă vreme inevitabil, solicitarea de plasare a Detroit sub protecţia legii falimentului pentru o datorie de 18,5 miliarde de dolari. În cazul în care falimentul va fi autorizat de justiţie, se va produce cea mai mare suspendare de plăţi din istoria americană, potrivit Agerpres.

Autorităţile oraşului speră că declararea falimentului va deschide calea către recuperarea oraşului. Falimentul ar putea fi ocazia de „a pune capăt a 60 de ani de decadenţă”, a declarat vineri guvernatorul statului Michigan, Rick Snyder, care a avertizat totuşi că este posibil ca creditorii să nu-şi recupereze niciodată banii.

„Din 2000, oraşul a pierdut 28% din populaţie şi cheltuim 38% din buget pentru a plăti obligaţii din trecut, cum ar fi pensiile”, a declarat la rândul său managerul pentru situaţii de urgenţă al oraşului, Kevyn Orr.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Snyder şi Orr au apărut, vineri, în faţa presei pentru a explica solicitarea de plasare sub protecţia legii falimentului, recomandată de Orr şi autorizată, joi, de Snyder. Însuşi Snyder declarase în luna martie 2013 stare de urgenţă financiară pentru Detroit şi îl desemnase pe Orr ca administrator.

Alte articole

Eugen Rădulescu (BNR), avertisment dur: „Domnilor, treziţi-vă! Vom ajunge să mâncăm iarbă şi scoarţă de copac”

Avertisment cumplit de la BNR: furtuna economică ar putea prinde România fără ”umbrelă”! Ce e de făcut pentru a scăpa de prăpăd

Între timp, o judecătoare din Michigan a cerut, vineri, autorităţilor din Detroit să-şi retragă solicitarea de faliment pe motiv că măsura ar duce la reducerea pensiilor care sunt protejate prin lege şi ar viola Constituţia statului. Însă după decizia judecătoarei Rosemarie Aquilina, procurorul general al statului Michigan, Bill Schuette, a făcut recurs şi a cerut ca procesul să aibă loc în regim de urgenţă pentru a obţine cât mai repede autorizaţia de intrare în faliment.

Detroit, care ajunsese la o populaţie de peste 1,8 milioane de locuitori, mai are acum ceva mai mult de 700.000 de locuitori şi o rată a şomajului de 16%, cu 8,4 puncte procentuale mai mult decât media naţională (7,6%). În plus, 40% din iluminatul public nu funcţionează, doar o treime din ambulanţele municipale răspund apelurilor de urgenţă şi peste 70.000 de locuinţe sunt abandonate. Cartiere întregi sunt părăsite, iar în altele, locuitorii trăiesc în nesiguranţă, dat fiind că poliţia nu are la dispoziţie mijloacele necesare pentru a răspunde adecvat apelurilor de ajutor sau solicitărilor de protecţie.

Între timp, autobuzele folosite la transportul public ajung chiar şi cu o oră întârziere în staţii, iar pompierii încearcă să evite pe cât posibil scările hidraulice pentru că nu există bani pentru a le certifica nivelul de securitate. Spaţiile verzi sunt năpădite de buruieni şi sunt finanţate, la fel ca şi muzeele, din banii locuitorilor zonei periferice cât de cât mai bogate care înconjoară ca o centură pauperul Detroit. Cazurile de infracţiuni au crescut îngrijorător în oraş, astfel că au apărut mici afaceri de vânători de recompense, printre puţinele care par să înflorească într-un oraş plin de magazine cu vitrine sparte. Puţina prosperitate a oraşului Detroit se limitează la impunătorul sediu al General Motors şi la cazinourile din cartierul grec Greektown.

După declararea falimentului, începe o perioadă de 30 până la 90 de zile la sfârşitul căreia un judecător federal va stabili dacă oraşul se poate pune la adăpostul legii falimentului public, capitolul 9, secţiunea 11, dispoziţie legală care se aplică exclusiv municipiilor. Scopul este de a le permite să-şi restructureze datoriile, adică să stabilească o ordine de prioritate pentru plata creditorilor, dintre care unii îşi vor recupera o parte din bani, iar alţii – nimic.

Detroit a fost victima unui cerc vicios provocat de agonia progresivă a industriei manufacturiere, care a dus la un exod al populaţiei, ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea veniturilor municipale la care s-au adăugat cazuri răsunătoare de corupţie. Fondat în 1701 de exploratorul francez Antoine Laumet de la Mothe, Sieur de Cadillac, Detroit s-a dezvoltat neîncetat, mai ales după ce în regiune şi-au stabilit sediile centrale „cei trei mari” ai industriei de automobile, General Motors, Ford şi Chrysler. În anii ’60 ai secolului trecut a apărut „Motown”, faimoasa casă discografică.

În anii ’50, când Detroit se afla pe val după câteva decenii de prosperitate la umbra protectoare a companiilor Ford şi General Motors, cei 1,8 milioane de locuitori de atunci, care formau în majoritate o clasă medie bogată, considerau că oraşul lor se afla la acelaşi nivel cu metropole precum New York.

Clădiri precum Book Tower, Gara centrală Corktown, United Artist Theater sau numeroase edificii în stil art-deco nu mai sunt acum decât o umbră a ceea ce reprezentau cândva. Oraşul s-ar putea vedea obligat să scoată la vânzare o mare parte din aceste monumente arhitecturale aflate acum în paragină sau să înstrăineze o impresionantă colecţie de artă care include opere de Tintoretto sau Matisse şi care în total ar putea atrage fonduri 2,5 miliarde de dolari, potrivit calculelor făcute de Detroit Free Press.

„Ceea ce s-a întâmplat cu Detroit nu este foarte diferit de ceea ce s-a întâmplat în fosta Germanie de Est: regiunea şi-a pierdut raţiunea economică de a exista, iar tinerii au plecat. În Detroit nu au mai rămas suficienţi oameni pentru a plăti datoria istorică”, a scris economistul Edward Hugh.

Soarta oraşului Detroit a început să se schimbe în anii ’60, când producătorii auto au început să deschidă fabrici în alte state, unde nu existau sindicate, convenţii colective sau planuri de pensie. La toate acestea s-a adăugat şi intrarea pe piaţa din SUA a automobilelor importate din Japonia.

Detroit este al optulea oraş sau comitat care încearcă să se pună la adăpostul legii falimentului din 2011 şi până în prezent. Cu mai puţin de un an în urmă, trei oraşe din California – San Bernardino, Stockton şi Mamonth Lakes – s-au declarat în faliment.

În mai 2012, oraşul Central Falls, din statul american Rhode Island (est), şi-a anunţat falimentul, după ce a acumulat datorii de peste 4,8 miliarde de dolari. Procedura a fost autorizată de tribunale, în septembrie 2012.

Oraşul industrial Harrisburg, din statul Pennsylvania (est), a solicitat intrarea în procedura de faliment, în octombrie 2011, după ani de luptă cu o datorie de 300 de milioane de dolari. Cererea oraşului a fost respinsă pentru că legile statului Pennsylvania interzic municipiilor să recurgă la această metodă.

Şi Jefferson County, cel mai mare comitat din statul Alabama (sud), a intrat în suspendare de plăţi în 2011, după ce a acumulat datorii de 4 miliarde de dolari, cea mai mare datorie, după Detroit.
Boise County, în Idaho (centru), s-a pus sub protecţia legii falimentului în martie 2011, după ce nu şi-a mai putut plăti datoria de 5,4 milioane de dolari. Solicitarea a fost respinsă de un tribunal, după ce s-a ajuns la un acord cu creditorii.

În SUA, falimentul este un proces legal care permite unei persoane fizice sau juridice care nu-şi mai poate onora obligaţiile financiare să fie descărcat de această povară. Legile federale permit guvernelor locale să se declare în faliment cu condiţia ca această procedură să fie permisă de legile statului în care acestea funcţionează. Fiecare stat impune propriile limite şi stabileşte anumite criterii. De exemplu, în Montana majoritatea municipiilor se pot pune sub protecţia legii falimentului, dar nu şi comitatele. În schimb, în Georgia, procedura este interzisă cu desăvârşire.