Sub pretextul combaterii dezinformării și al apărării valorilor democratice, milioane de euro au ajuns la entități precum G4Media și Societatea Academică din România (SAR), ridicând semne serioase de întrebare cu privire la transparența și obiectivitatea acestora.
România se numără printre principalii beneficiari ai fondurilor alocate de Uniunea Europeană și de agenția americană USAID în cadrul unui amplu program transatlantic de „reziliență democratică”.
Potrivit unei analize recente publicate de platforma Solid News, G4Media ar fi primit în jur de 3 milioane de euro, în timp ce SAR, fondată de cunoscuta activistă și analistă Alina Mungiu-Pippidi, a beneficiat de finanțări care depășesc 6 milioane de euro. Ambele organizații sunt menționate în documente oficiale și rapoarte provenite din rețeaua de monitorizare a grupării „Patrioții Europei”.
Fonduri UE Romania ONG by Oana Adelina Anghel on Scribd
Lista integrală a finanțărilor poate fi consultată în linkul de mai jos.
Conform anchetei desfășurate de ActiveNews, aceste fonduri nu sunt doar consistente, ci și distribuite prin mecanisme greu de urmărit public, în baza unor criterii netransparente.
„Schema” de finanțare identificată implică ONG-uri și publicații din mai multe țări europene, acuzate că folosesc discursul despre „combaterea dezinformării” ca o umbrelă ideologică pentru a promova narațiuni favorabile elitelor de la Bruxelles și Washington.
G4Media apare în documentele analizate cu o finanțare directă de 2.800.000 de euro, în timp ce SAR-ul a încheiat contracte în valoare de 6.300.000 de euro în cadrul inițiativei „European Democracy Action Plan”. Deși aceste sume sunt prezentate oficial ca sprijin pentru „informarea corectă a publicului”, contextul politic și editorial ridică întrebări cu privire la independența reală a acestor instituții.
„Finanțarea unor organizații media și ONG-uri cu milioane de euro din bani publici pentru a susține o anumită narațiune este o formă modernă de propagandă ideologică. Transparența și pluralismul de opinie au fost înlocuite de contracte și sponsorizări netransparente”, se precizează într-un comunicat transmis de gruparea „Patrioții Europei”.
Ironia este cu atât mai mare cu cât entitățile menționate sunt printre cele mai vocale în ceea ce privește criticarea finanțărilor interne, mai ales a celor acordate de Guvernul României în timpul pandemiei către presa mainstream. Deși aceste fonduri interne au fost alocate transparent, prin hotărâri de guvern și cu beneficiari cunoscuți, finanțările europene și transatlantice nu beneficiază de același nivel de vizibilitate și control public.
Oficial, Uniunea Europeană susține că programul a fost inițiat pentru „combaterea dezinformării rusești” și pentru „protejarea valorilor democratice”. Cu toate acestea, criticii atrag atenția că s-a ajuns, în practică, la încurajarea unui monopol narativ care marginalizează opiniile critice și jurnalismul de investigație cu adevărat independent.
Contextul geopolitic actual, marcat de războiul informațional și ascensiunea noilor forme de propagandă digitală, a fost folosit drept justificare pentru mobilizarea acestor fonduri. Însă lipsa unui audit public, precum și criteriile obscure de selecție, slăbesc credibilitatea întregului program. Cazul României devine emblematic: nu doar prin sumele impresionante primite, ci și prin rolul public al beneficiarilor, entități vizibile, influente, care își revendică adesea un statut de „gardieni ai democrației”.
Atât G4Media, cât și SAR-ul condus de Alina Mungiu-Pippidi sunt active în dezbaterile politice interne, promovând consecvent agende pro-europene și susținând măsuri dure împotriva a ceea ce numesc „valul dezinformării”. Cu toate acestea, odată ce devine clar că aceste entități sunt beneficiare directe ale unor mecanisme de finanțare externe, legitimitatea demersurilor lor și imparțialitatea editorială pot fi puse sub semnul întrebării.
Astfel, dezvăluirile din anchetă spulberă fără urmă de dubiu orice pretenție de independență editorială și profesionalism ale redacției G4Media, arătând clar că acesta nu este condusă după rigorile și codul deontologic al acestei meserii, ci după legile mult mai flexibile ale unei organizații nonguvernamentale, ce servește agenda diverselor grupuri de interese care îi finanțează activitatea.