Cu ce probleme se confruntă tinerii profesori la început de carieră. Cât de greu este să prinzi un post în învățământ

Cu ce probleme se confruntă tinerii profesori la început de carieră. Trei profesori aflați la început de drum au dezvăluit pentru economedia ce îi motivează să lucreze în învățământ și care sunt greutățile cu care se confruntă imediat după ce ies de pe băncile școlii.

Cu ce probleme se confruntă un profesor debutant

Jessika Zimmermann a studiat ingineria autovehiculelor rutiere la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad și este profesor suplinitor de fizică în limba germană la Liceul „Adam Müller Guttenbrunn” Deși inițial nu voia să urmeze o carieră didactică, experiențele neplăcute din joburile anterioare au determinat-o să își reevalueze opțiunile.

„Cu învățământul, de când am terminat liceul a fost un ”no go” (opțiune respinsă, n.red.). O dată pentru că știam că sunt salarii mici, iar apoi pentru că consideram că generațiile noi nu mai respectă atât de mult profesorii și nu își mai dau foarte mult interesul pentru școală.

În anii II și III de facultate, am lucrat într-o corporație la call center pe limba germană, iar apoi am lucrat la o insuliță în mall. Programul de la ambele joburi mă epuiza, banii nu erau foarte mulți și, mai ales la job-ul de la mall, nu aveam multe zile libere, nu aveam weekend-uri libere, așa că am renunțat. Nici în corporație nu mă vedeam, nu mă regăsesc stând toată viața într-un birou, chestia asta nu e pentru mine”, relatează suplinitoarea, potrivit sursei citate.

Alte articole

Un profesor de 80 de ani începe un nou an școlar. Predă fizică și este de 56 de ani la catedră

Schimbări importante în noul an școlar. Sunt vizați profesorii de gimnaziu și liceu. DOCUMENTUL care a ajuns deja în școli

Citește și Daniel David, absenţă motivată în prima zi de şcoală: „Ar fi amplificat festivismul. Protestul profesorilor este neinspirat şi nerealist”

Aceasta a povestit cum au fost primele săptămâni după ce a decis să intre în învățământ.

”Primele două săptămâni au fost mai grele, erau foarte multe hârtii la început, erau foarte mulți termeni necunoscuți pe care îi auzeam prin cancelarie. Acum lucrurile astea mi se par foarte, foarte ușoare.

În primă fază, eram și foarte speriată, pentru că nu am mai lucrat cu copii. Mi-a luat cam trei luni să mă acomodez, după care nu am mai avut probleme să vorbesc în fața copiilor. De când sunt profesor, îmi e mult mai ușor să vorbesc în public în general”, povestește Jessika.

Referitor la salariul de profesor debutant, Jessika spune că s-ar descurca greu dacă nu ar locui în continuare cu părinții săi.

„Eu încă stau la părinții mei, dar în Arad s-ar putea trăi cu salariul pe care îl ai la început. Și, clar, în timp crește, când ai titularizarea deja îți mai crește, când ai definitivatul, când ai gradul doi, gradul unu… În schimb, în București nu cred că s-ar putea trăi la început. Adică am văzut, am fost, mă tot duc în București, văd prețurile, știu prețurile de chirie și nu”, povestește Jessika.

Daria-Andreea Jugan, absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității de Vest din Timișoara, a fost anul trecut profesor debutant de limba și literatura engleză la o școală gimnazială din municipiul Arad. Anul acesta va fi profesor la o școală privată din oraș.

Aceasta a vorbit despre cât de greu este integrarea tinerilor profesori în sistemul educațional.

„Cursurile din cadrul modulului pedagogic, urmate în paralel cu facultatea, ne învață cum am gestiona în teorie anumite situații în cadrul clasei de elevi, însă, fără partea practică, este foarte greu pentru un student să înțeleagă despre ce e vorba.

Iar orele de practică în cadrul modulului pedagogic sunt foarte foarte puține. Eu, în cei trei ani de facultate, am făcut opt astfel de ore, patru pe limba engleză și patru pe limba franceză.

Pentru a te adapta în profunzime este nevoie de minim un an în care ai întâlnit tot felul de situații și deja poți să începi să anticipezi ceea ce ți se va întâmpla la clasă. Mereu vor apărea situații neprevăzute, însă deja ai o doză de anticipare”, menționează Daria.

Alexandra Lupan, absolventă de istorie în cadrul „Universității Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și profesor debutant de istorie și educație socială, face naveta la 80 de km de Cluj-Napoca. Aceasta se plânge de lipsa de sprijin din partea colectivului de muncă.

„Nu e cel mai prietenos, nu te ajută să te adaptezi și să te familiarizi cu ceea ce înseamnă sistemul de învățământ. Mulți dintre ei se așteptau ca eu să știu cum merg lucrurile de la sine. Am fost certată pentru că nu am știut că trebuie să semnez condica la sfârșitul zilei, dar nu mi-a spus nimeni asta în primele două săptămâni. Iarăși, eram într-o panică constantă să nu cumva să treacă termenul depunerii dosarului de continuitate, pentru că inițial nimeni nu mă ajuta să găsesc actele, toată lumea îmi spunea să caut și să aștept.

Am fost rugată să-mi duc dosarul singură la Inspectoratul Județean Cluj. Inspectorul, cel care prelua documentele, m-a certat pe motiv că nu aveam număr de înregistrare, dar asta nu era vina mea. E foarte greu să primești o critică de genul acesta în care toată lumea se așteaptă să știi cum să abordezi lucrurile”, deplânge profesoara.

Citește și Proteste de amploare în prima zi a anului școlar. Studenții se alătură profesorilor care protestează față de măsurile de austeritate din educație