Andrei avea 21 de ani și locuia în București. Tânărul student era pasionat de matematică şi de informatică. În clasa a V-a a dat examen la Liceul Tudor Vianu. Erau 60 de locuri, şi el a intrat al optulea. Apoi a excelat la învățătură. În fiecare an participa la olimpiadele naționale şi internaționale de informatică, de unde se întorcea cu premii.
„La concursul ACSL (American Computer Science League – n.r.) din America, a luat premiu şi la echipă, şi individual. Nu-i plăcea să meargă în cluburi sau în discoteci; a învățat tot timpul, iar acum acesta e unul dintre regretele mele”, mărturiseşte mama lui Andrei, citată de Libertatea.
Tânărul student și-a găsit sfârșitul anul trecut. Tatăl lui Andrei își amintește clar cum a aflat de moartea fiului lui.
„La telefon era un bărbat care mi-a spus că e şeful Poliției Rutiere din Braşov. M-a întrebat dacă mă cheamă Ionescu Şerban şi dacă am un fiu pe nume Andrei, apoi m-a anunțat: «Băiatul dumneavoastră a avut un accident»”, spune tatăl lui Andrei.
Inițial nu i-a venit să creadă că este vorba despre fiul lui. Știa că Andrei, care plecase în acea zi spre Poiana Braşov, ajunsese cu bine la cazare şi avea maşina parcată în curtea hotelului. „S-a întâmplat ceva cu maşina lui, în parcare?”, l-a întrebat pe polițistul de la telefon. „Nu, nu cu maşina”. „Cum adică, «nu cu maşina»?”. „A fost un accident mortal”, a venit replica de la celălalt capăt al firului.
„Mi-a zis-o direct, după 10-15 secunde, la telefon”, îşi aminteşte Şerban Ionescu. „Dacă era altul, făcea infarct. I-am zis «domnule, dumneata glumeşti cu mine acum? Băiatul meu cum e?» «E decedat». Mie nu mi-a venit să cred. M-am gândit atunci că e cineva care vrea să ne păcălească prin «metoda accidentul». După ce a închis, am sunat imediat înapoi. A răspuns tot el şi mi-a zis din nou de accidentul mortal. Dar tot nu mi-a venit să cred. Am sunat la 112 şi i-am întrebat dacă a fost vreun accident în Poiana Braşov. Iar cei de la 112 mi-au făcut legătura cu poliția de acolo, care mi-a confirmat totul”.
În mare grabă, Şerban Ionescu şi soția lui s-au urcat în maşină şi au plecat spre Braşov. Era trecut de miezul nopții când au ajuns la sediul IJP Braşov, iar acolo „ne-au mai ținut încă vreo două ore şi jumătate la uşă, să aşteptăm ca «să iasă polițiştii în anchetă». N-a venit nimeni ca să ne spună ceva. Stăteam la uşă, fără să ştim nimic. Când au ieşit, ne-au întrebat dacă suntem de acord să se facă autopsie. Noi voiam să ştim unde e, să-l vedem şi să ne convingem că el e cel decedat. Dar n-am putut, că l-au dus la morgă, la SML Braşov, iar acolo era închis, fiind duminică. Nu ne-au lăsat să intrăm să-l vedem. Am stat aşa până luni, timp în care nimeni n-a vrut să stea de vorbă cu noi”, îşi aminteşte mama lui Andrei.