Potrivit unei analize Reuters, fenomenul reflectă distorsiunile majore apărute în comerțul global al Rusiei, la trei decenii după prăbușirea Uniunii Sovietice. Dacă în anii 1990 trocul era folosit din cauza lipsei banilor lichizi și a inflației galopante, acum recursul la această metodă este determinat de dificultatea de a efectua tranzacții financiare prin sistemele internaționale tradiționale, din cauza celor peste 25.000 de sancțiuni diferite aplicate de Statele Unite, Uniunea Europeană și aliații lor.
„Băncile chineze se tem să fie plasate pe lista entităţilor sancţionate, în eventualitatea unor sancţiuni secundare, aşa că nu acceptă bani din Rusia”, a declarat o sursă de pe piaţa de plăţi.
În acest context, Ministerul Economiei de la Moscova a emis în 2024 un „Ghid pentru tranzacţiile străine de tip barter”, în care companiile sunt sfătuite să utilizeze această metodă pentru a ocoli sancțiunile. Documentul recomandă chiar înființarea unei burse de barter, care să faciliteze astfel de schimburi.
„Tranzacţiile de troc comercial exterior permit schimbul de bunuri şi servicii cu companii străine fără a fi nevoie de tranzacţii internaţionale”, se arată în document, care invocă „condiţiile restrictive create de sancţiuni”.
Deși Reuters nu a putut stabili valoarea sau volumul total al acestor operațiuni, mai multe surse comerciale confirmă că fenomenul ia amploare. Un comerciant, sub protecția anonimatului, a explicat că sistemul a devenit o soluție pentru depășirea barierelor ridicate de sancțiunile care au blocat accesul Rusiei la tranzacții în dolari și euro.
Autoritățile vamale ruse au recunoscut, la solicitarea agenției, că trocul este practicat în prezent cu diverse țări „pentru o gamă largă de bunuri”. Totuși, instituția a subliniat că ponderea acestor schimburi rămâne „nesemnificativă” raportat la totalul contractelor de comerț exterior.
Un exemplu concret identificat de Reuters îl reprezintă o tranzacție prin care automobile chinezești au fost schimbate pe grâu rusesc. Partenerii chinezi au cerut explicit plata în cereale, în condițiile în care au achiziționat vehiculele cu yuani, iar partenerii ruși au cumpărat grâul cu ruble. Astfel, produsele agricole au fost transferate în schimbul autoturismelor.
În alte cazuri, semințele de in rusești au fost utilizate pentru achiziția de electrocasnice și materiale de construcții din China. Una dintre aceste tranzacții, înregistrată în regiunea Ural, a fost estimată la aproximativ 100.000 de dolari. Alte operațiuni au vizat schimburi de metale pentru mașini, servicii chinezești contra materii prime sau chiar livrări de aluminiu destinate plății unei companii chineze. Reuters menționează și o tranzacție cu Pakistanul.
Situația readuce aminte de haosul economic de după destrămarea URSS, când trocul a permis proliferarea unor lanțuri de tranzacții complicate și greu de evaluat, de la electricitate și petrol la zahăr și încălțăminte. De această dată, însă, nu lipsa lichidităților este problema, ci „presiunea în continuă schimbare a ameninţării sancţiunilor occidentale asupra Rusiei şi Chinei”, notează sursa citată.
Trocul nu este singurul instrument folosit de companiile ruse pentru a continua comerțul internațional. În paralel, au apărut și așa-numiții „agenți de plată”, care, contra comisioanelor consistente, facilitează transferurile prin diverse scheme, însă cu riscuri ridicate. O altă variantă este utilizarea sucursalei din Shanghai a băncii rusești VTB, ori recurgerea la criptomonede stabilizate la dolarul american.
„Întreprinderile mici utilizează în mod activ criptomonedele. Unele transportă numerar, altele lucrează prin compensări, altele îşi diversifică conturile la diferite bănci. Nu există încă un răspuns tehnologic de-a gata. Economia supravieţuieşte, iar firmele folosesc simultan 10-15 metode diferite de plată „, a declarat Serghei Putiatinski, vicepreşedinte pentru operaţiuni la BCS, o importantă companie financiară rusă.