AUR, partidul condus de George Simion, a rămas singura forță consistentă pe polul politic suveranist, după ce principalele alternative de pe această parte a spectrului au fost afectate de probleme judiciare.
Fostul candidat la prezidențiale Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru complicitate la tentativă de comitere a unor acțiuni împotriva ordinii constituționale, ceea ce îi blochează pentru moment orice șansă de revenire în centrul politicii.
În paralel, o altă figură considerată suveranistă – Diana Șoșoacă se află sub anchetă pentru mai multe infracțiuni grave, inclusiv propagandă legionară, promovarea de doctrine fasciste, rasiste sau xenofobe, precum și acuzații de ultraj și lipsire de libertate.
În acest context, AUR se află practic singur pe acest culoar ideologic, având monopol asupra electoratului anti-sistem și suveranist, ceea ce îi oferă o poziție electorală extrem de avantajoasă.
Analistul politic și expertul în comunicare Cristian Roșu a comentat pentru Ziare.com situația actuală a partidului AUR, condus de George Simion, în contextul problemelor penale ale unor lideri ai altor grupări suveraniste, precum Călin Georgescu și Diana Șoșoacă.
Expertul a remarcat că AUR „face zgomot mai ales pe teme marginale și practică un tip de opoziție haotică”.
Creștere pe fondul crizei, nu prin performanță politică
Potrivit analistului politic, ascensiunea AUR nu se explică printr-un program de guvernare coerent sau prin cadre politice competente, ci printr-o stare generalizată de criză economică și instituțională. El a mai arătat că partidul lui George Simion nu a capitalizat prin activitatea parlamentară sau printr-o strategie de comunicare solidă.
„În fotografia de azi, da – are coridorul ideologic liber, iar benzina populistă e ieftină când economia scârțâie. Dar a conduce topul în sondaje și a transforma asta în majorități guvernabile sunt două sporturi diferite.
În fond, ascensiunea AUR nu se bazează pe un program de guvernare, pe capacități administrative sau pe cadre politice competente. Se bazează pe starea de criză generalizată: economică, instituțională, simbolică. Într-un asemenea context, orice partid anti-sistem – fie el de dreapta, fie de stânga sau populist – ar fi putut crește.
AUR nu a capitalizat masiv din prestația sa parlamentară sau dintr-o comunicare strategică coerentă. Nu a venit cu alternative clare, nu a prezentat soluții. În realitate, face zgomot mai ales pe teme marginale și practică un tip de opoziție haotică. Dar în lipsa unor contraoferte credibile din partea celorlalte partide, AUR continuă să crească pe vidul de reprezentare”, a spus Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Monopol pe electoratul antisistem
În viziunea lui Cristian Roșu, faptul că AUR joacă „singur pe scenă” și are monopol pe electoratul antisistem le conferă o poziție avantajoasă, dar și riscantă.
„Mai este, însă, timp. Până în 2028, pot apărea partide noi, pot apărea lideri noi sau schimbări majore în economie.
Ce este clar e că AUR joacă astăzi singur pe scenă, are monopol pe electoratul anti-sistem iar asta le oferă o poziție periculoasă dar extrem de avantajoasă electoral”, a punctat Cristian Roșu în analiza pentru Ziare.com.
De ce AUR nu depune moțiuni împotriva PSD. „Vor să rămână atât anti-sistem, cât și disponibili”
Cei de la AUR au transformat în ultima vreme Parlamentul României într-o scenă a discursurilor tăioase și a atacurilor politice dedicate unora dintre adversari. În cele trei luni de la instalarea noii guvernări, partidul de opoziție condus de George Simion a depus mai multe moțiuni de cenzură și moțiuni simple, toate sortite eșecului, dar fiecare oferind liderilor AUR prilejul de a transmite electoratului mesajele lor radicale și anti-sistem.
Într-un interval de câteva săptămâni, formațiunea a bifat patru moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Bolojan, urmate de moțiuni simple împotriva miniștrilor Educației (propus de PNL) și Mediului (USR). Rezultatul a fost previzibil: respingerea tuturor demersurilor în Parlament, însă cu un câștig de imagine și vizibilitate publică.
AUR și-a concentrat atacurile doar asupra miniștrilor USR și PNL, evitând PSD, fapt care a condus la ideea că există în spatele acestei alegeri o planificare pentru o posibilă alianță viitoare cu social-democrații.
Analistul politic și expertul în comunicare Cristian Roșu a punctat într-o analiză pentru Ziare.com de ce AUR nu a criticat activitatea miniștrilor PSD. Expertul sugerează că această „tăcere selectivă” nu este întâmplătoare, ci face parte dintr-un joc dublu: anti-sistem și radical pe de o parte, dar pregătit să lase ușile întredeschise pentru negocieri pe de altă parte.
În acest fel, AUR își construiește o marjă de manevră care le permite să rămână credibili în fața propriului electorat, dar să nu-și închidă oportunitățile de a intra la guvernare dacă vreun context politic le va fi favorabil.
„AUR joacă dublu. Doar PSD, numeric, ar putea fi un partener viabil într-o viitoare majoritate”
Potrivit analistului Cristian Roșu, faptul că AUR nu a atacat frontal PSD poate fi interpretat precum o tactică deliberată, menită să le ofere spațiu de manevră pentru eventuale alianțe.
„AUR joacă un joc dublu: pe de o parte, construiește o imagine radicală, anti-sistem, anti-UE, pe de altă parte, caută să lase ușile întredeschise către posibile parteneriate post-electorale.
Sorin Grindeanu exclude o alianță PSD cu George Simion: „La AUR n-am văzut decât spectacol”
Faptul că nu au atacat frontal PSD – prin moțiuni de cenzură directe – poate fi interpretat ca o tactică deliberată. AUR își construiește o marjă de manevră politică pentru a putea spune electoratului propriu că „dacă vrem să intrăm la guvernare, trebuie să avem cu cine”. Iar în actuala configurație, doar PSD, numeric, ar putea fi un partener viabil într-o viitoare majoritate”, a spus Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Strategia care permite celor de la AUR să rămână atât anti-sistem, cât și „disponibili pentru guvernare”
În opinia sa, această poziționare nu dovedește neapărat existența unor negocieri sau a unei probabilități imediate pentru o colaborare AUR–PSD, ci mai degrabă reprezintă o formă de „ambiguitate”. Prin atacuri țintite la miniștri USR sau PNL, AUR obține vizibilitate și își întărește mesajul anti-clasă-politică, fără a elimina însă posibilitatea unei negocieri ulterioare cu partidul majoritar din coaliție, acolo unde interesul ar cere-o.
„Asta nu înseamnă neapărat că o astfel de alianță este negociată sau probabilă – ci doar că AUR se joacă cu iluzia ei, ca armă retorică și ca rezervă de putere. Este o formă de ambiguitate strategică, care le permite să rămână atât anti-sistem, cât și „disponibili pentru guvernare” dacă electoratul le oferă suficientă forță”, a menționat Cristian Roșu.