Asocierea dintre apa care curge și senzația de urinare este una normală. Mulți observă că atunci când spală , aud ploaia sau stau lângă o fântână simt brusc dorința de a merge la baie. Explicația este simplă: creierul face legătura între sunetul apei și nevoia de urinare.
Dacă obiceiul de urinare în duș devine frecvent, această asociere se consolidează. Astfel, nu doar vezica trimite semnalul de „plin”, ci și creierul începe să reacționeze la stimuli externi, cum ar fi sunetul apei. Asta poate duce la probleme de control urinar în timp.
Creierul coordonează procesul de urinare printr-o rețea complexă de nervi și centre de control. În mod normal, urinarea se declanșează atunci când vezica trimite semnale că este plină. Astfel, atunci când urinarea are loc în timp ce curge apa, creierul învață să asocieze stimulul extern (sunetul apei, senzația de duș) cu reflexul de golire a vezicii.
Astfel, un obicei aparent inofensiv se dovedește, de fapt, un factor de risc atât pentru sănătatea tractului urinar, cât și pentru controlul vezicii urinare.
Chiar dacă nu toată lumea va dezvolta probleme severe, există câteva situații de risc:
Persoanele cu predispoziție la incontinență, femeile după sarcină sau cele cu planșeu pelvin mai slăbit trebuie să țină cont de aceste consecințe, conform CSID.
Conform sursei menționate anterior, trebuie să:
Deși poate părea o soluție practică, urinarea în duș determină creierul și vezica să răspundă inadecvat la stimuli externi. Pe termen lung, acest obicei favorizează apariția urinarilor frecvente, a senzațiilor false de urgență și a unor probleme de sănătate urinară. Din acest motiv, specialiștii recomandă mersul la toaletă înainte de duș, pentru a proteja sănătatea tractului urinar.