Cartonaş roşu pentru statul român. Emeric Ienei a murit pe lista de aşteptare la pensia viageră

Fostul tehnician Emeric Ienei, care în 1986 a adus Cupa Campionilor Europeni la Bucureşti câştigând trofeul cu Steaua, a încetat din viaţă la 88 de ani.

În urmă cu un an, în 2024, Vasilica Ienei, fosta noră a marelui antrenor, a povestit cum au decurs demersurile.

Marile glorii ale Stelei, devastate de moartea lui Emerich Jenei. Lăcătuş: „Nu voi uita niciodată ce mi-a spus”

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Nu are rentă viageră pentru că nu am știut de acest lucru. Nu este adevărat că a avut și apoi i s-a luat. Nu a avut niciodată. Dacă știam, as fi depus actele de mult. Am aflat pur întâmplător de această rentă viageră și am început să mă interesez. Am și strâns documentele, le-am și depus la începutul anului, însă mi s-a zis că se va strânge comisia abia spre sfârșitul anului. Acum așteptăm și noi, este dreptul dânsului să o primească”, a declarat la acea vreme Vasilica Ienei, cea care a avut grijă de Emeric Ienei.

Alte articole

Emeric Ienei, înmormântat cu onoruri militare, la Oradea. Preşedintele Nicușor Dan și foștii mari tenismeni Ion Țiriac și Ilie Năstase au trimis coroane de flori

Cronologia ultimelor zile din viața lui Emeric Ienei. Ce s-a întâmplat înainte ca marele antrenor să se stingă din viață

Elisabeta Lipă (PSD) l-ar fi pus pe „lista de așteptare” pe Emeric Ienei

Fostul fotbalist Alexandru Boc, care l-a vizitat frecvent pe Emeric Ienei la Oradea, a dezvăluit faptul că antrenorul retras din activitate era puternic afectat de modul în care statul îl tratează.

„Este foarte supărat pentru că nu i s-a acordat acea rentă viageră. Nu i s-a dat niciun ban. Au avut doar trei jucători, printre care și Duckadam, dar s-au tăiat, nu li s-a mai dat.

Mi-a zis el asta. Și mi-a mai spus că a vorbit cu doamna Lipă, de fapt eu am vorbit, și i-a transmis că e primul pe lista de așteptare. Dar ce să aștepți? Să moară cineva?”, a precizat Boc.

S-a stins din viață Emeric Ienei, antrenorul cu care Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986

Potrivit Legii nr. 69/2000, „sportivul de performanţă care a obţinut o medalie de aur, argint sau de bronz în probele individuale sau pe echipe din cadrul jocurilor olimpice sau o medalie de aur la campionatele mondiale şi europene de seniori probe olimpice are dreptul, la cerere şi cu confirmarea Ministerului Tineretului şi Sportului, la o rentă viageră.

Legendarul antrenor de fotbal orădean Emeric Ienei a decedat miercuri, la vârsta de 88 de ani. Informația a fost confirmată BIHOREANULUI de cadre medicale, dar și de apropiați ai acestuia.

Decesul legendei fotbalului românesc a fost confirmat și de apropiații acestuia. Cauza decesului ar fi o comoție cerebrală, iar decesul s-a produs în locuința sa din Oradea.

Cele mai importante momente ale carierei lui Ienei se leagă de echipa „roș-albastră”, pe a cărei bancă s-a aflat ca „principal” în nu mai puțin de 6 rânduri, prima dată în 1975, ultima dată în 2000. De asemenea, a fost, printre altele, și selecționer al României în două mandate (1986-1990 și 2000), dar și al Ungariei (1992-1993).

Cine a fost Emeric Ienei

Născut pe 22 martie 1937, la Agrișu Mic, Ienei a fost jucător și apoi antrenor, devenind cunoscut pe plan internațional în 1986, când a cucerit Cupa Campionilor Europeni cu Steaua București – primul (și singurul) trofeu european major al unei echipe de club din România. În cariera de selecționer, a calificat naționala României la Cupa Mondială din 1990, iar ulterior a condus-o până în sferturile de finală la EURO 2000.

Ca fotbalist, a evoluat pentru Flamura Roșie Arad (UTA), Steaua București și Kayserispor. Ca antrenor, a avut mai multe mandate la Steaua și două la prima reprezentativă, rămânând un reper pentru sobrietatea stilului, rigoarea tactică și modul în care a impus disciplina în vestiar.

„Rezultatele bune din a doua jumătate a anilor ’80 au ridicat valoarea tuturor jucătorilor. Vrând-nevrând deveneau cu toții mai buni cu fiecare meci european pe care îl disputam, datorită experienței și a încrederii. Vedeau că se poate, că e posibil să-i batem pe toți, indiferent că ar fi fost francezi, spanioli sau italieni. Generațiile mai vechi n-aveau suficiente meciuri, le lipsea experiența. Mă gândeam și eu ce să le zic, căutam un discurs care să mai scadă presiunea, să-i mai relaxeze pe jucători. Le-am spus: „Jucați, măi băieți, fără frică! Ce vă pot face dacă voi vă propuneți să jucați fotbal? Gagicile n-au cum să vi le ia, banii nici atât, că aveți câte trei dolari pe zi, nici n-ar vrea străinii să vi-i fure! În cel mai rău caz puteți să pierdeți meciul, mai rău de atât n-are ce să fie!”, declara Emerich Ienei.