Horia Moculescu a murit la vârsta de 88 de ani. Fiica sa, Nidia, îngenuncheată de durere: „M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit să mă înveți… cum să trăiesc fără tine”

Maestrul Horia Moculescu a murit după o suferință îndelungată. Încă din momentul internării, medicii spuseseră că șansele sale de supraviețuire sunt mici.

Starea tot mai gravă a compozitorului din ultima vreme o copleșise pe fiica sa, Nidia, care îl descria pe părintele ei ca fiind „zâmbetul ei”.

„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.

Citeste si Cum arată Anca Pandrea la 79 de ani, după ce s-a confruntat cu probleme de sănătate: „Mai am de luat doar vreo două pastile”. A vizitat mormântul lui Iurie Darie

Alte articole

A murit Horia Moculescu. Marina Almășan: ”Într-o existență viitoare, tu vei fi o salcie la mal, iar eu, poate, un râu, la umbra ta”

Momente grele pentru Horia Moculescu. Fiica acestuia are veşti proaste: „Medicii, din păcate, nu au un prognostic bun”

Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….

M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.

Citeste si Fiul lui Cosmin Olăroiu, copil și la 36 de ani? E ”suspectat” că i-ar plăcea mai mult joystick-ul decât ”aparatura” fetelor

Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinulul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei”, a scris Nidia, în lacrimi, pe un grup de prieteni, potrivit FANATIK