Ortodoxe: Sfântul Grigorie Decapolitul
Greco-catolice: Sf. cuv. Grigore Decapolitul; Sf. aep. Proclu; Sf. Dasius din Durostorum
Romano-catolice: Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut, în jurul anilor 780-790, în Irinopolis, în Decapolea Isauriei, regiune situată în sud-estul Asiei Mici. Încă din tinerețe a ales să-și trăiască viața la mănăstire și s-a retras la un lăcaș din Decapole, unde slujea unchiul său din partea mamei. Aici a dus o viață de ascultare și nevoință timp de 14 ani.
După 14 ani, a simțit nevoia unei vieți duhovnicești mai profunde, motiv pentru care s-a retras apoi într-o peșteră, dedicându-se rugăciunii și ascezei. În timpul acestei perioade de izolare, Grigorie a simțit chemarea lui Dumnezeu de a părăsi pustia pentru a se pune în slujba oamenilor. Drumul său l-a purtat prin mai multe locuri: a petrecut o iarnă într-o mănăstire din Efes, a trecut prin Proconez și Enos, în Macedonia, apoi a ajuns la Tesalonic și, mai târziu, la Roma.
Cunoscut pentru darul său de a izgoni duhurile necurate, Sfântul Grigorie a vindecat prin puterea rugăciunii numeroși oameni chinuiți de demoni, potrivit crestinortodox.ro
Deși bolnav, a pornit din nou la drum, plecând din Tesalonic către Constantinopol pentru a-l revedea pe unchiul său, recent eliberat din închisoare. Acesta fusese întemnițat pentru că refuzase să participe la prigoana icoanelor. Sfântul Grigorie Decapolitul s-a stins din viață la 20 noiembrie 842.
Sfintele sale moaște au ajuns în Țara Românească la sfârșitul secolului al XV-lea, când banul Barbu Craiovescu le-a cumpărat în 1498 și le-a așezat la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, unde sunt cinstite și astăzi.
O, întru tot Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui şi părăsind toate deşertăciunile lumii ca pe nişte gunoaie, lăsând şi pe părinţii tăi, ai urmat cu toata dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătăţile cele trecătoare ale lumii acesteia.
Că luminându-ţi-se ochii sufletului tău, cu toată curăţia I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viaţă şi după moarte, că aşa măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, Fericite, după multe trude şi osteneli, ai aflat har şi milă, că sfinţindu-te priveşti cu cetele îngereşti la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primeşte aceste rugăciuni de la noi, slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogăţit cu sfintele tale moaşte, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună şi încuviinţată celor credincioşi.
Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ţie această puţină a noastră rugăciune, şi fii folositor şi rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apăraţi de luptătorii noştri vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, izbăvindu-ne şi de toată ispita şi necazul cel negândit şi neaşteptat şi de chinurile cele veşnice ce va să fie şi să aflăm mila în ziua Judecăţii a ne învrednici şi noi cu tine de nespusele bunătăţi, privind lumina cea preadulce şi desfătată a feţei lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.