Federaţia ”Solidaritatea Sanitară” contrazice, într-o scrisoare deschisă adresată premierului Ilie Bolojan, unele declarații făcute de acesta în conferinţa de presă de vineri.
””Toate sporurile din spitale sunt date la nivel maxim!”. Această afirmaţie este falsă. În niciun spital public din România, angajaţii nu primesc sporurile pentru condiţii de muncă la nivelul maxim. Motivul este simplu şi poate fi verificat oricând: toţi angajaţii au sporurile pentru condiţii de muncă (doar ele sunt între minim şi maxim) raportate la salariul de bază din anul 2018. Nivelul maxim al sporului trebuie calculat, conform legii, ca raport dintre procentul sporului şi salariul de bază în plată (actual). Atâta vreme cât sporurile sunt raportate la salariul de bază din 2018, niciun spor pentru condiţii de muncă nu atinge nivelul maxim legal”, potrivit Federaţiei.
Reprezentanții ”Solidaritatea Sanitară” afirmă că, de fapt, majoritatea angajaţilor din sănătate au în prezent sporul pentru condiţii de muncă sub nivelul minim (care rezultă din raportarea procentuală a sporului la salariul de bază în plată) şi că toate sporurile pentru asigurarea continuităţii serviciilor medicale (turele de noapte, gărzile, lucrul în zilele nelucrătoare) se situează sub jumătate din nivelul lor legal.
”Dacă raportăm sporurile pentru condiţiile de muncă la salariile de bază din 2018 (aşa cum, în mod greşit, se întâmplă acum), constatăm că aproximativ 80% dintre angajaţii din sănătate aveau sporurile pentru condiţii de muncă la nivelul minim. Sporurile sunt plătite acum exact cu aceleaşi sume ca în anul 2018. Reamintim că suntem în anul 2025, perioadă în care salariul real a scăzut cu peste 60% din cauza inflaţiei, ceea ce agravează şi mai mult situaţia”, îi transmit lui Bolojan.
O altă afirmație a premierului cu care nu sunt de acord este că ”toate resursele financiare ale spitalelor publice se duc pe salarii. Nu mai rămân bani de medicamente şi materiale sanitare” este falsă. Federaţia ”Solidaritate Sanitară” mai spune că, în perioada ianuarie-octombrie 2025 (spre exemplu), cheltuielile salariale în spitalele publice au reprezentat 64% din totalul cheltuielilor, procent semnificativ sub media statelor din Uniunea Europeană.
”Datele concrete sunt următoarele: cheltuiala totală a spitalelor publice în acest interval: 38.830.403.748 lei. Cheltuiala salarială în acelaşi interval: 25.026.005.834 lei. Prin urmare, nu se poate susţine că ”toţi banii se duc pe salarii” şi că ”nu mai rămân bani pentru medicamente şi materiale sanitare””, subliniază reprezentanţii federaţiei.
De asemenea, Federaţia ”Solidaritate Sanitară” spune că în prezent spitalele publice din România funcţionează cu un deficit de personal de 20%, adică lipsesc 53.463 de angajaţi. ”Este important de subliniat că acest deficit nu este calculat raportat la nivelul maxim al normativului de personal, ci la numărul de posturi aprobate, care este deja inferior normativului”.
De fapt, situaţia posturilor este următoarea: numărul de posturi aprobate: 269.523, numărul de posturi ocupate: 216.060: ”Ponderea recompensei plătită angajaţilor din sănătate pentru asigurarea permanenţei (lucrul în zilele libere, nopţile, gărzile) şi condiţiile de muncă (aşa numitele sporuri) din veniturile salariale este cu 33% mai mică la ora actuală decât la începutul anului 2018”.
Conform sursei citate, în februarie 2018, ”sporurile şi alte drepturi” (recompensa pentru permanenţă şi condiţii de muncă) reprezentau 39% din cheltuiala salarială, iar salariile de bază 59%, în timp ce în luna octombrie 2025 ”sporurile şi alte drepturi” au reprezentat 26% din cheltuiala salarială, în timp ce salariile de bază au reprezentat 72%. Adică, în condiţiile în care peste 80% din angajaţii spitalelor publice participă la asigurarea continuităţii serviciilor medicale/funcţionării spitalelor, lucrând noapte şi în zilele libere, cheltuiala cu recompensa lor (cumulând şi sporurile pentru condiţiile de muncă) reprezintă la ora actuală doar 26% din totalul cheltuielii salariale. Ceea ce înseamnă un nivel foarte redus al recompensei pentru toate aceste eforturi suplimentare”.
”Această dinamică determină scăderea continuă a capacităţii spitalelor publice de a asigura permanenţa serviciilor medicale, efectele ei fiind trăite de profesioniştii din sănătate şi, în egală măsură, resimţite de pacienţi. Pentru evoluţia de ansamblu a sistemului sanitar este relevant şi faptul că în luna octombrie 2025 cheltuiala salarială în spitalele publice a fost cu 3,1% mai mică decât în primele 3 luni ale acestui an. Ceea ce se traduce printr-o scădere proporţională a veniturilor salariale. A discuta în acest context de o reducere suplimentară a cheltuielii salariale cu 10%, punând accent pe reducerea sporurilor, înseamnă a accentua un fenomen care afectează deja negativ funcţionarea spitalelor publice”, mai arată sindicaliștii, solicitându-i premierului să ceară scuze public faţă de toţi angajaţii din sistemul public de sănătate pentru informaţiile eronate comunicate.
”Să renunţaţi la intenţia de a reduce cu 10% anvelopa salarială în sectorul public de sănătate, măsură care ar avea un impact direct şi simetric asupra veniturilor salariale ale tuturor angajaţilor. Să acordaţi angajaţilor din sănătate drepturile aferente compensărilor numite sporuri la nivelul anunţat de dvs. ca fiind cel actual. În condiţiile unui deficit major de personal, a unei scăderi dramatice a salariului real şi a subfinanţării sporurilor pentru condiţii de muncă şi pentru continuitatea serviciilor medicale, o astfel de măsură nu poate fi considerată decât o nedreptate suplimentară adusă celor care susţin, zi de zi şi noapte de noapte, funcţionarea sistemului sanitar public”.
Șeful Guvernului a făcut referire la salariile din sănătate vineri, într-o conferinţă de presă: ”Nu fug de zona de sănătate. Avem în România multe spitale care sunt în situaţia în care peste 90% din bugetul pe care îl primesc este dedicat salariilor. Vă rog să vă gândiţi că, în condiţiile în care toţi banii pe care îi are un spital, aproape toţi se duc pe salarii, cât mai rămâne pentru medicamente, pentru a combate infecţiile nosocomiale, pentru dotări cu aparatură, pentru analize, pentru alte lucruri care ţin într-adevăr de calitatea serviciilor medicale? Şi, atunci, ce constatăm? Că în aceste spitale ne-am dus pe toate sporurile la nivelul maxim, ele sunt între un minim şi un maxim, da, ne-am dus la nivelul maxim. Constatăm că am pus norma de personal la nivelul minim ca să avem cât mai mulţi angajaţi şi constatăm, cel mai rău, că nici n-avem servicii. Dar, datorită modalităţii de finanţare, primim bani ficşi pentru cheltuieli de personal fără ca aceşti bani, 60-70%, să fie legaţi de serviciile medicale pe care le prestăm. Şi cred că aici trebuie intervenit, pentru că acest tip de spitale, din păcate, aşa, ca să simplific, nu sunt pentru pacienţi, ci sunt pentru angajaţi”.