În exclusivitate pentru România TV, Dan Puric aduce în discuție drama poporului român, reflectând asupra responsabilității morale și istorice ale fiecărei generații.
„Dar vreau să vă spun, știți că când a început retragerea mare din București, din fața nemților, mulți au luat-o pe jos, săracii, și când au ajuns pe la Bacău, pe acolo, din 2000 de familii, erau șase. Au murit pe drum, secerați de boli și de foame și mai știu ce. Iar alții din clasa politică și-au pus vagoane la dispoziție pentru colecții de vin, de tablouri. Copiii ălora care au făcut așa ceva, ăia guvernează țara, licheaua permanentă.
Eu nu declin destinul acestui popor în funcție de acești degenerați care înainte ne vindeau la marile imperii, pe urmă ne vindeau la Uniunea Sovietică, acum ne vând la Uniunea Europeană. Și atunci o viață, viața unui popor depinde fundamental de atitudinea pe care acel popor o are în istorie. Și sunt două lucruri diferite: una este această poziție cocoșată de slugă a românului degenerat și alta este poziția aceasta fundamentală a neamului românesc care nu a renunțat niciodată”, a spus Dan Puric.
Mai departe, într-un discurs tranșant, actorul compară România autentică, plină de tradiție și credință, cu superficialitatea și indiferență contemporană.
„Românii de altădată, foștii români, eu solidarizez cu istorie cinică ordinară sau solidarizez ca strămoșii mei cu eternitatea? Păi, poporul acesta român a rezistat numai pentru că a avut privirea spre cer. Dacă vă spun că în tranșeele de la din Primul Război Mondial era biblioteca de tranșeu, intra preotul și le citea, erau analfabeți, săracii, și le citea. Ce le citea, domnule? Credeți că le citea revista ‚Dilema’? Le citea 22? Nu.
Le citea ‚Sfântul Zilei’, ca să știe când moare. Băi, le citea despre Alexandru Ioan Cuza, minunea asta românească, ca să vadă că unirea a fost posibilă, și le citea despre patimile lui Hristos. Și atunci lor nu le mai era frică de moarte. Asta e România la care o declin. Gunoiul ăla, roboțelul ăla care a ascultat această emisiune, zică ‚delir religios’, sunt puși să dea cu spray, știți, paralizant. Ați văzut? Delir religios, fanatic, extremă dreaptă”.
La final, Dan Puric transmite un mesaj emoționant, despre responsabilitate și credință. Acesta îndreaptă poporul să învețe din sacrificiile strămoșilor și să nu uite trecutul.
„Să creadă în neamul acesta sfânt, pentru că e neam de martiri, să nu clipească o secundă în fața istoriei derutante, că sunt cei din spate. Să nu-i umilim, să nu-i ofensăm. Una este să mori cum s-a murit în Roma antică, nevrând un stăpân, și alta este să mori ca să nu-l ofensezi pe Dumnezeu. Să trăiască în așa fel poporul de astăzi, ca să nu ofenseze trecutul sfânt al neamului românesc. Asta e tot ce doresc”.