De aproape doi ani, peste 924.000 de pensionari sunt condamnați să trăiască dintr-o pensie minimă de 1.281 de lei pe lună, o sumă care nu mai înseamnă trai, ci simplă supraviețuire. Indiferența statului român față de nevoile acestora le încalcă dreptul la un nivel de trai decent prevăzut la art. 47 din Constituția României și reprezintă un abuz prin care statul condamnă la sărăcie extremă unul din cinci vârstnici din România.

Statul român le alocă, în mod oficial, 43 de lei pe zi pentru hrană, medicamente, utilități și tot ce înseamnă o viață decentă. În realitate, pragul sărăciei impune cel puțin 63 de lei zilnic. Acești bani nu acoperă nici măcar strictul necesar pentru pensionari. Potrivit celor mai recente date, coșul minim de consum pentru un adult a ajuns la 4.322 de lei lunar.
Raportată la acest nivel, pensia minimă acoperă abia o pătrime din nevoile reale. În timp ce prețurile la alimente, energie și medicamente au explodat, statul a înghețat veniturile celor mai vulnerabili. Practic, sărăcia nu mai este un risc, ci o sentință pe termen nedeterminat.
Consecințele sunt dramatice: pentru sute de mii de vârstnici, mâncarea, tratamentul medical și plata facturilor au devenit opțiuni, nu drepturi. Fiecare lună este un calcul dureros: între pastile și hrană, între lumină și căldură. Aceasta este realitatea tăcută a României sociale din 2025.
Tabloul devine și mai dur când privim spre restul Europei. În timp ce România menține o pensie minimă de aproximativ 255 de euro, Bulgaria oferă peste 320 de euro, iar Polonia aproximativ 415 euro lunar. În vestul continentului, discrepanțele sunt dramatice: Italia – circa 600 de euro, Spania – peste 825 de euro, Franța – peste 1.000 de euro, iar în Germania, sprijinul social pentru seniorii cu venituri mici, împreună cu costurile locuinței, atinge niveluri similare.
Un bunic din România este, astfel, obligat să trăiască dintr-un venit de aproape patru ori mai mic decât un senior din statele europene dezvoltate.

În acest context, FACIAS solicită Guvernului majorarea imediată a pensiei minime în raport cu inflația și costurile actuale ale vieții, pentru a preveni transformarea acestei situații într-o criză socială de proporții. Pentru sute de mii de români seniori, fiecare lună de întârziere nu mai este o simplă problemă de politică publică
România anului 2025 ascunde o realitate dureroasă: aproape 55% din populația vârstnică nu doar că trăiește greu, ci duce o luptă zilnică pentru supraviețuire. Din totalul celor 4.692.612 pensionari înregistrați oficial, un segment uriaș a fost abandonat la marginea societății, fiind transformat dintr-o categorie socială respectabilă într-una vulnerabilă, dependentă de ajutor pentru a prinde ziua de mâine.
Dimensiunea dezastrului este dată de statistici copleșitoare: pentru 924.000 de vârstnici, existența este limitată la o indemnizație minimă de 1.281 de lei, ceea ce înseamnă DOAR 42 de lei pe zi pentru trai. Acestora li se alătură încă 1,7 milioane de pensionari care încearcă să supraviețuiască cu venituri de cel mult 2.574 de lei. Aceste sume infime nu pot acoperi golurile imense din bugetul unui om singur, în condițiile în care, conform celor mai recente date, coșul minim de consum pentru o persoană adultă în România a ajuns la valoarea de 4.322 de lei.
Această discrepanță uriașă dintre venituri și nevoile reale nu mai este demult doar o problemă economică, ci o criză care se adâncește cu fiecare zi. Astfel, bătrânețea în România a devenit sinonimă cu renunțarea, lipsurile și izolarea. Indiferența statului român față de situația vârstnicilor reprezintă mai mult decât o lipsă de reacție. Este un abuz, tolerat în timp, care lovește necruțător exact în categoria cea mai vulnerabilă a societății: bunicii României.
Captivi într-un labirint birocratic, mulți seniori nu își cunosc drepturile și nu au resursele necesare să conteste erorile administrative, devenind victime sigure ale neglijenței. Pentru ei, o decizie greșită privind pensia nu este o simplă eroare de calcul, ci sentința de a alege în fiecare lună între alimente și medicamente. În fața acestor realități crude, FACIAS NU rămâne indiferentă.
FACIAS își asumă rolul de avocat al vârstnicilor în fața abuzurilor statului și redarea demnității seniorilor României. Devine vocea celor care nu se pot reprezenta singuri. Oferim asistență juridică gratuită și inițiem procese colective pentru corectarea abuzurilor administrative sistemice care afectează pensiile, accesul la servicii sociale și drepturile fundamentale. Obiectivul este să ne asigurăm că nicio eroare birocratică nu rămâne necontestată.
Pentru FACIAS, apărarea seniorilor este o continuare firească a misiunii organizației de a proteja cetățenii în fața abuzurilor statului și de a interveni acolo unde instituțiile eșuează să ofere sprijin real. Bunicii României sunt cei care au construit această țară, au muncit zeci de ani și au plătit contribuții, iar faptul că astăzi sunt abandonați în sărăcie și singurătate reprezintă o nedreptate profundă pe care nu o putem tolera.
„Respect și Recunoștință pentru Seniori” este răspunsul FACIAS la un abuz sistemic și un apel public pentru a reda demnitatea vârstnicilor din România.
Atunci când instituțiile statului nu își îndeplinesc rolul, FACIAS intervine pentru a le reda seniorilor ceea ce merită și li s-a refuzat: respect, protecție, recunoștință și dreptul la un trai demn.