Un ciclon loveşte Europa de vest la o zi după ce Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a oferit o actualizare a prognozei pentru sărbătorile de iarnă și începutul anului 2026. Conform ANM, perioada 15 decembrie 2025 – 11 ianuarie 2026 va aduce temperaturi peste media obișnuită pentru acest interval, deși în săptămâna care face tranziția dintre ani, vremea se va răci brusc.
ANM-Prognoza-4-saptamani-251216071318
Perturbarea Vortexului Polar a dus la divizarea acestuia în emisfera nordică, trimițând mase de aer extrem de rece din Canada spre Nordul Atlanticului. Acest fenomen a declanșat un ciclon violent de latitudine medie, care s-a format în largul coastei estice a Americii de Nord și se îndreaptă către Europa. Un centru de presiune foarte scăzut, de 930 mbar, se află în apropiere de Newfoundland și continuă să se intensifice rapid.
Severe Weather urmărește în timp real o bombogeneză explozivă în apropiere de Newfoundland, cu o scădere extrem de rapidă a presiunii centrale, care a depășit pragul necesar pentru clasificarea ca ciclon-bombă. Această furtună se va transforma în cel mai intens sistem din Nordul Atlanticului în această iarnă.

Intensificarea extremă a câmpului de vânt și scăderea rapidă a presiunii centrale au loc după ce masele de aer polar, venite din nord-estul SUA și estul Canadei, au intrat peste Atlanticul de Nord-Vest.
Luni seara, intrarea masei de aer polar în Atlanticul de Nord-Vest a declanșat intensificarea rapidă a ciclonului în formare, care acum se deplasează spre nord-est, de-a lungul coastei Atlanticului canadian. Ultimele scanări prin satelit, înainte de apus, au arătat o structură ciclonica impresionantă, cu presiunea centrală scăzând cu peste 5 mbar pe oră, conform observațiilor de la stațiile meteo din Newfoundland.
Analiza de suprafață realizată de NOAA Ocean Prediction Center la ora 18 UTC indica o presiune centrală de 963 mbar, în intensificare rapidă, centrul ciclonului aflându-se deasupra Newfoundlandului. Modelele sugerează că presiunea centrală va scădea până aproape de 936 mbar marți seara, continuând astfel bombogeneza timp de încă 24 de ore.
Termenul „bombogeneză” se folosește când un ciclon de latitudine medie se dezvoltă extrem de rapid, scăzând presiunea centrală cu peste 24 mbar în 24 de ore.
Între noaptea de luni și dimineața de marți, canalele satelitare în infraroșu au arătat că presiunea scăzuse deja până aproape de 950 mbar, continuând intensificarea rapidă. Masele de aer polar se răspândesc în spatele ciclonului, peste Atlanticul de Nord-Vest.
Videoclipurile satelitare arată cum sistemul s-a dezvoltat deasupra nord-estului SUA luni și s-a deplasat spre Newfoundland, intensificându-se rapid. Analizele arată un sistem foarte bine organizat, cu vânturi de forță de uragan la periferia nucleului ciclonului.
Marți dimineața, lobul sudic al Vortexului Polar a adus un nucleu intens și rece din estul Canadei spre Nordul Atlanticului, creând condiții pentru intensificarea ciclonului profund care s-a format lângă coasta Newfoundlandului.
La sud și est, zonele de presiune ridicată de la Azore și pe continentul european formează un pattern de blocaj Omega, menținând vreme stabilă și neobișnuit de caldă la nivel mediu. În același timp, regiunile joase din Europa rămân sub o inversiune termică puternică.
Nucleul rece din altitudine ajută la aducerea unor mase de aer și mai reci peste Atlanticul mai cald, ceea ce adâncește presiunea centrală și intensifică câmpul de vânt, generând vânturi de forță de uragan.
Se așteaptă ca ciclonul să atingă marți seara maximul intensității, cu o presiune de aproximativ 930 mbar, la sud de Groenlanda. Sistemul va rămâne foarte mare, cu vânturi violente pe o arie extinsă.
Ciclonul-bombă își va menține această putere până miercuri, pe măsură ce se apropie de Europa, dar va rămâne la câteva sute de kilometri vest de continent înainte de a începe să slăbească.
Hărțile vânturilor arată că vânturi violente, de forță uragan, vor acoperi o mare parte din Nordul Atlanticului. Pe măsură ce ciclonul slăbește miercuri seara și noaptea, aceste vânturi vor rămâne în mare parte la vest de Europa, deci impactul direct asupra continentului va fi redus.
În Europa, câmpul de vânt sugerează condiții blânde și stabile, sub influența unui anticiclon puternic. Astfel, vremea din majoritatea continentului va rămâne calmă, iar fenomenul din Atlantic nu va produce furtuni majore pe uscat.
Totuși, frontul atmosferic asociat ciclonului poate aduce ploi abundente și vânt puternic în sudul Norvegiei, Regatul Unit, nordul Franței și vestul Peninsulei Iberice. Frontul va sta aproape nemișcat timp de cel puțin 12 ore, ducând la cantități importante de precipitații și unele furtuni. În zonele afectate se pot înregistra inundații locale, mai ales în regiunile de coastă din sudul Angliei și nordul Franței.
Se estimează că în unele regiuni pot cădea 60-120 mm de ploaie până sâmbătă, majoritatea miercuri, de-a lungul frontului staționar. Zonele montane vor fi cele mai afectate, cu efecte orografice pronunțate: sudul Norvegiei, vestul Munților Scoției și nordul Angliei, precum și vârful regional din sudul Angliei și nordul Franței.
Arctica s-a confruntat cu cel mai călduros an din istoria înregistrărilor meteorologice, potrivit unui raport publicat marţi de Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică (NOAA) din Statele Unite, care prezintă un tablou alarmant al acestei regiuni, expusă în mod deosebit la efectele schimbărilor climatice, informează AFP, potrivit Agerpres.
Între octombrie 2024 şi septembrie 2025, temperaturile au fost cu 1,6 grade Celsius mai mari decât media înregistrată între 1991 şi 2020, potrivit raportului anual întocmit de NOAA pentru Arctica, bazat pe date ce datează începând din anul 1900.
Tom Ballinger, cercetător la Universitatea Alaska şi coautor al studiului, a declarat că este „alarmant” să se constate o astfel de încălzire într-o perioadă atât de scurtă şi a spus că această tendinţă este „aparent fără precedent în perioada recentă şi poate chiar de câteva mii de ani încoace”.
Anul analizat de NOAA include cea mai călduroasă toamnă din istoria înregistrărilor, a doua iarnă în topul celor mai călduroase ierni şi a treia vară în clasamentul celor mai călduroase veri înregistrate în Arctica începând din 1900.
Această regiune în care se află şi Polul Nord este afectată de un fenomen denumit „amplificare”, care o determină să se încălzească mai repede decât zonele aflate la latitudini medii. Acest mecanism se datorează mai multor factori, precum scăderea acoperirii cu zăpadă şi a suprafeţei banchizei.
În martie 2025 a fost înregistrat un recul inedit al banchizei din Arctica, cu un maxim al suprafeţei sale ajuns la cel mai scăzut nivel măsurat de la începutul monitorizării din satelit.
Cercetătorii de la National Snow and Ice Data Center (NSIDC) au estimat că banchiza Arcticii a ajuns la mărimea sa maximă din 2025 pe 22 martie, cu o suprafaţă evaluată la 14,33 milioane de kilometri pătraţi, reprezentând cea mai mică valoare măsurată în peste patru decenii de monitorizare satelitară.
În fiecare iarnă, banchiza – gheaţă formată prin îngheţarea apei de mare – reintră în drepturi în jurul Polului Nord şi se extinde apoi, pentru a-şi atinge suprafaţa maximă în luna martie.
Însă din cauza schimbărilor climatice de natură antropică, gheaţa întâmpină tot mai multe dificultăţi în a se forma din nou.
„Acest lucru înseamnă o problemă imediată pentru urşii polari, focile şi morsele de acolo, care folosesc gheaţa ca o platformă pentru a se deplasa, a vâna sau a se înmulţi”, a explica Walt Meier, coautor al raportului NSIDC.
Deşi topirea banchizei nu duce în mod direct la creşterea nivelului oceanelor, spre deosebire de topirea gheţii situate pe uscat (calote glaciare, gheţari), ea provoacă numeroase consecinţe climatice, care ameninţă multe ecosisteme.
Această topire accentuează, de asemenea, schimbările climatice, deoarece, prin scăderea suprafeţei sale, banchiza albă descoperă astfel oceanul, care, fiind mai închis la culoare decât gheaţa, reflectă mai puţin razele solare şi absoarbe mai multă energie.
Deoarece Arctica se încălzeşte mai repede decât restul planetei noastre, acest lucru duce la scăderea diferenţelor de temperatură care ajută la păstrarea aerului rece în apropierea polilor, permiţând frigului glacial să se răspândească mai frecvent la latitudini mai joase, potrivit unor studii.
Precipitaţiile din regiune au înregistrat, de asemenea, un nou record în perioada octombrie 2024 – septembrie 2025, cunoscută totodată sub denumirea de „anul apei” şi inclusă în topul 5 al anilor cu cele mai multe ploi de după 1950.
Aceste temperaturi mai calde şi o vreme mai umedă duc totodată la înverzirea tundrei, un mediu ecologic alcătuit dintr-o vegetaţie joasă şi din permafrost, un sol congelat care conţine dublul cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă şi triplul celei care a fost emisă de activităţile umane începând cu anul 1850.
În 2025, media înverzirii maximale a tundrei circumpolare a fost a treia în topul celor mai ridicate din ultimii 26 de ani de înregistrări satelitare.
Dezgheţarea permafrostului – denumit şi pergelisol – eliberează fier în ocean şi este responsabilă în special de fenomenul „râurilor ruginite”.
Potrivit noului raport, peste 200 de cursuri de apă au fost identificate ca fiind decolorate sau portocalii, semn al degradării calităţii apei, contribuind în special la pierderea biodiversităţii acvatice.