Ce semnifică, cu adevărat, ziua de 25 decembrie pentru creștini. Nașterea Domnului, tradiții, obiceiuri și credințe păstrate din moși-strămoși

Pe 25 decembrie, creștinii din întreaga lume prăznuiesc Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, un moment fundamental în calendarul religios și în viața spirituală a românilor. După o perioadă de pregătire sufletească, marcată de Postul Crăciunului, această zi este întâlnirea simbolică cu pacea, lumina și bucuria aduse pe pământ de Fiul lui Dumnezeu. Tradiția creștină amintește că, în chip tainic și simplu, fără zgomot sau fast, Puterea Celui Preaînalt a coborât asupra Fecioarei Maria, iar în ieslea din Betleem S-a născut Mântuitorul lumii.

Nașterea lui Iisus Hristos este cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă din ordinea cronologică a vieții Mântuitorului. Deși nu este la fel de veche precum Paștile sau Rusaliile, sărbători cu origini legate de tradițiile iudaice, Crăciunul este una dintre cele mai vechi sărbători specifice creștinismului.

În unele scrieri și tradiții populare, se spune că Fecioara Maria, însoțită de Iosif, a umblat din casă în casă în Betleemul Iudeii, aflat la opt kilometri de Ierusalim, căutând adăpost pentru a naște. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun și Crăciunoaie, a fost refuzată, fiind nevoită să intre în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaia, mișcată de milă, a ajutat-o, iar legenda spune că, pedepsită de Crăciun, i s-au tăiat mâinile. Prin minune divină, fie prin atingerea apei, fie prin suflarea Fecioarei Maria, mâinile i-au crescut la loc.

Citește și: Cum se așază corect masa de Crăciun. Detaliile simple care transformă o masă festivă într-o experiență memorabilă

Alte articole

Cum se așază corect masa de Crăciun. Detaliile simple care transformă o masă festivă într-o experiență memorabilă

Cum prepară Sorin Bontea sarmalele de Crăciun. La ce trebuie să fii atent atunci când pregătești frunzele de varză

Nașterea lui Hristos este relatată în Evangheliile apostolilor Matei și Luca. Ambii afirmă că Iisus S-a născut în Betleem și a crescut în Nazaret. Evangheliile menționează „ieslea” ca loc al nașterii, fără a preciza dacă era peșteră sau staul. Peștera apare ulterior în scrierile Sfântului Iustin Martirul și în Protoevanghelia lui Iacov. În acea vreme, peșterile erau adesea folosite ca adăposturi pentru animale, în fața lor fiind ridicate locuințe.

Biserica Nașterii Domnului din Betleem, construită de împărăteasa Elena în secolul al IV-lea și refăcută de împăratul Justinian cel Mare în secolul al VI-lea, este unul dintre cele mai vechi și importante locuri de închinare creștină. De-a lungul timpului, domnitorii români au sprijinit această biserică prin danii și ajutoare oferite Locurilor Sfinte.

În România, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători creștine, alături de Paști și Rusalii. În Ajun, copiii merg cu colindul, vestind Nașterea Domnului, iar din prima zi de Crăciun umblă cu Steaua. Originea colindelor nu este cunoscută cu exactitate, dar ele rămân texte rituale dedicate Crăciunului și Anului Nou. Copiii cântă „Steaua sus răsare” sau „Bună dimineața la Moș Ajun” și sunt răsplătiți cu fructe, covrigi, dulciuri și bani.

„Viclieimul” sau „Irozii” reprezintă o datină teatrală prin care tinerii pun în scenă Nașterea lui Iisus, porunca lui Irod și înfruntarea necredinței. Capra, Turca sau Brezaia sunt alte obiceiuri practicate între Ignat și a doua zi de Crăciun, uneori până la Sfântul Vasile. În Ardeal, copiii colindători sunt numiți „pițerei” și sunt considerați purtători de noroc și fericire.

În tradiția populară, colindele alungă pustiul și răul din case, sate și din întreaga lume. Bradul împodobit, deși simbol central al Crăciunului modern, are în cultura românească vechi semnificații funerare, fiind asociat cu ciclul vieții și al morții.

Citește și: Mesaje de Crăciun pentru cei dragi. Cele mai frumoase urări și felicitări de sărbători

Crăciunul este bogat și în superstiții. În Bucovina, în Ajun se pune pe masă un colac și un pahar cu apă pentru sufletele celor răposați. În Maramureș, oamenii ung vitele și ușile grajdurilor cu usturoi, pentru a alunga spiritele rele. În alte zone, banii de argint se pun în apa de spălat pentru prosperitate, iar gunoiul strâns după Crăciun se duce la pomi, ca să fie roditori.

Obiceiurile alimentare sunt strâns legate de post și sărbătoare. După cele 40 de zile de post, masa de Crăciun include preparate tradiționale: cârnați, caltaboș, tobă, răcituri, sarmale din porcul tăiat de Ignat și cozonac.

Dincolo de tradiții, Crăciunul rămâne, în esență, sărbătoarea luminii. Nașterea lui Iisus Hristos simbolizează biruința speranței asupra fricii și a iubirii divine asupra întunericului. Credincioșii participă la slujbe, aprind lumânări și își reafirmă credința, amintindu-și că adevărata semnificație a Crăciunului nu stă în daruri materiale, ci în lumină, smerenie și iubirea aproapelui.