Ortodoxe: Soborul Maicii Domnului; Sfantul Nicodim de la Tismana; Sfantul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana
Greco-catolice: Serbarea Maicii Domnulu; Sf. ep. m. Eftimie
Romano-catolice: SF. ŞTEFAN, primul martir
Cuviosul Nicodim s-a născut în satul Prilep și, încă din copilărie, a demonstrat interes pentru Sfintele Scripturi, exprimându-şi dorinţa de a-și dedica viața lui Hristos. A renunțat de timpuriu la avere, a îmbrăcat haine ponosite și şi-a părăsit casa părintească pentru a merge în Muntele Athos. După trei ani de ucenicie, a fost tuns în monahism.
Datorită bunei cunoaşteri a învățăturii creștine şi smereniei de care a dat dovadă, Sfântul Nicodim a fost hirotonit diacon, apoi a ajuns egumen și stareț al mănăstirii în care viețuia. A avut un rol important în împăcarea dintre Patriarhia de la Constantinopol și Biserica sârbească.
La un moment dat, a decis să părăsească Sfântul Munte și s-a întors în țara sa. Deși clerul și credincioșii l-au dorit patriarh al Bisericii sârbești, acesta a refuzat, considerându-se nevrednic de o asemenea cinste, potrivit crestinortodox.ro
În timpul domniei voievodului Vlaicu Vodă, Sfântul Nicodim a ajuns în Țara Românească, unde a întemeiat Mănăstirea Vodița. Ulterior, s-a retras în munți şi a ridicat Mănăstirea Tismana.
Sfântul Nicodim a trecut la cele veșnice la 26 decembrie 1406 și a fost îngropat în mormântul pe care și-l pregătise în incinta Mănăstirii Tismana. Trupul său a fost găsit neputrezit și a fost așezat într-o raclă în biserica mănăstirii, însă locul exact al moaștelor sale rămâne necunoscut până în prezent.
Sfinte Preacuvioase Părinte Nicodim, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt. Izbăveşte-ne cu folosinţa ta, Preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Ştii neputinţa firii noastre, dar şi credinţa o vezi şi suspinele le auzi; nu ne lăsa, Părinte, când alergăm la tine.
Roagă-te Stăpânului pentru noi, nevrednicii, să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său nume. Pe tine te cerem şi ţie ne rugăm: ajută-ne, Părinte, că, deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocroteşti de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului nostru diavol, care răneşte de moarte sufletele noastre.
Cum ai miluit pe toţi care au alergat la tine cu credinţă, tămăduindu-i de neputinţele lor, şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, aşa şi pe noi, Părinte, ne izbăveşte de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiţi, slavă, mulţumire şi închinăciune totdeauna să înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.