Saks Global Enterprises, care reunește sub aceeași umbrelă branduri emblematice precum Saks Fifth Avenue, Bergdorf Goodman și Neiman Marcus, a solicitat protecția oferită de Chapter 11 la Tribunalul de Faliment din Houston, pe 14 ianuarie 2026.
Compania a raportat datorii totale de aproximativ 4,7 miliarde de dolari, dar a anunțat concomitent obținerea unor angajamente de finanțare în valoare de 1,75 miliarde de dolari, precum și accesul la o finanțare de urgență de 400 de milioane de dolari în numerar. Conducerea a precizat că magazinele vor rămâne deschise pe durata procedurii, iar un nou director general a fost numit pentru a gestiona restructurarea.
Falimentul survine la doar un an după ce Hudson’s Bay Company, proprietarul canadian al lanțului Saks, a decis separarea activelor de lux din Statele Unite și crearea unei entități distincte dedicate pieței americane. În decembrie 2024, Saks Global a finalizat achiziția Neiman Marcus Group într-o tranzacție de aproximativ 2,7 miliarde de dolari, finanțată în mare parte prin îndatorare. În urma acestei operațiuni, compania a acumulat datorii noi de circa 2,2 miliarde de dolari, potrivit Profit.ro.
Pe parcursul anului 2025, presiunea asupra lichidităților a devenit tot mai vizibilă. Saks Global a început să întârzie plățile către furnizori, a concediat peste 600 de angajați și a încercat să stabilizeze situația financiară prin atragerea a aproximativ 600 de milioane de dolari și restructurarea unei părți din datorii. Aceste măsuri s-au dovedit însă insuficiente. Reducerea stocurilor, cauzată de incapacitatea de plată către furnizori, a dus la magazine slab aprovizionate și la scăderea vânzărilor, inclusiv în sezonul sărbătorilor. La 31 decembrie 2025, compania a ratat o plată de dobândă, fapt care a declanșat perioada de grație ce a precedat intrarea în faliment.
Deși contextul diferă de la un caz la altul, istoria economică arată că mecanismele prăbușirilor corporative se repetă. De la falimentul Penn Central din 1970, considerat primul mare eșec corporativ modern, până la colapsuri cu impact sistemic precum Lehman Brothers în 2008, îndatorarea excesivă, guvernanța deficitară și schimbările structurale ale pieței au fost factori recurenți.