Un tânăr român va purta flacăra olimpică la Jocurile Olimpice Milano–Cortina. Cine este Alexandru, adoptat din România la sugestia Maicii Tereza din Calcutta

Alexandru Cazzaniga, italian de origine română, va alerga cu torța la Jocurile Olimpice Milano-Cortina, fiind ales în acest sens de Comitetul Internațional Olimpic.

Cine este Alexandru Cazzaniga, românul adoptat de o familie de italieni care va purta flacăra olimpică la Jocurile Olimpice Milano–Cortina

Adoptat din România la începutul anilor 1990 la sugestia Maicii Tereza, acesta susține că momentul la care va lua parte pe 3 februarie va reprezenta un omagiu adus mamei sale, cât și tuturor celor ce i-au schimbat destinul.

Alexandru a povestit pentru Antena 3 CNN cum părinții săi, de origine italiană, au ajuns să îl adopte după ce mama sa a avut, fără să conștientizeze, o discuție cu nimeni alta decât Maica Tereza din Calcutta.

„Totul a fost o coincidență a destinului. Tatăl meu, la acea vreme, era consilier regional pentru industriile mici și mijlocii din Lombardia, deci călătorea mult în lume. În acea perioadă, în ianuarie, era în China, iar la întoarcere trebuia să facă escală la Bombay și apoi să zboare de la Bombay la Milano.

Alte articole

Un tânăr de 28 de ani, mort de ziua lui după ce s-a răsturnat cu mașina în curtea părinților lui

Strigătul de ajutor al lui Alexandru. A fost părăsit de soție după mai multe operații și un diagnostic cu cancer. A ajuns să trăiască într-o casă de chirpici alături de un câine: „Îl am pe Codiță, îl iubesc foarte mult și nu știu ce m-aș face fără el”

Citește și : Gabriela Ruse, performanță senzațională la Australian Open! ”Mi-am zis că azi e ziua mea!”. Adversară de coșmar în turul următor

La Bombay a luat un avion aproape gol; era 9 ianuarie 1991. Tatăl meu s-a retras în spate ca să se odihnească împreună cu echipa lui, iar mama mea a stat singură, într-o altă zonă, într-un loc mai confortabil.

La îmbarcare s-au așezat lângă ea două călugărițe, fiecare cu copii în brațe, iar una dintre ele purta vălul alb cu dungă albastră. Era micuță, firavă, puțin trecută de prima tinerețe. Avionul fiind aproape gol, s-a așezat lângă mama mea și timp de opt ore mama mea încă nu își explică cum a putut vorbi opt ore în engleză cu această călugăriță. Era Maica Tereza din Calcutta.”, a spus Alexandru pentru sursa citată.

Potrivit acestuia, Maica Tereza a sfătuit-o pe mama lui să adopte un copil din România, spunându-le că sunt niște oameni cu adevărat speciali.

„Au vorbit mult, iar la final ea i-a spus, printre altele: «Sunteți o familie profund umană, specială, cu valori puternice și puteți face un gest extraordinar de mare umanitate. Mergeți în România, o țară din păcate greu încercată de dictatura lui Ceaușescu în acea perioadă, ianuarie 1991. Mulți copii sunt în orfelinate, fie din alegere, fie pentru că părinții nu le pot oferi un viitor liniștit. Dacă vreți să faceți un act de caritate, de ajutor și de speranță pentru acei copii, vă invit cu adevărat să faceți acest gest de adevărată umanitate, pentru că aveți acest caracter, această umanitate în priviri și acest mod de a fi. Sunteți oameni cu adevărat speciali.»”, mai arată Alexandru.

Decizia de adopție a fost luată rapid.

„Din acel moment, părinții mei, imediat ce s-au întors la Milano, au depus cererea de adopție și, în mod magic, știind cât de lungi sunt procedurile birocratice pentru acest tip de cerere, totul s-a rezolvat în două-trei săptămâni. Un lucru incredibil. Au mers la final de ianuarie, pe 24–25 ianuarie, la orfelinat, în 1991, o coincidență în cadrul unei coincidențe.”

Momentul întâlnirii din orfelinat este unul dintre cele mai puternice din povestea sa:

„Mama mea le-a spus: ‘Avem nevoie de un copil care să necesite nu doar îngrijiri medicale, ci și multă afecțiune, dragoste și atenție.’ Atunci m-au chemat și a existat un moment foarte intens între mine și mama mea. M-am aruncat spre ea, ca și cum aș fi cerut iubire, ajutor, ca și cum aș fi spus: ‘Luați-mă.’ Aveam patru ani și jumătate.

A fost un moment foarte puternic, apoi în următoarea lună ai mei au venit adesea în România de la Milano și ca să îmi aducă dulciuri, mâncare, dar mai ales să construiască o relație, după acea întâlnire când mi-au spus „da” și, pas cu pas, după o lună, pe 25 februarie 1991, m-au luat și m-au dus în Italia.”

Momentele teribile pe care le-a trăit la orfelinat

Amintirile de la orfelinat sunt foarte dure pentru el, acesta evocând o lume lipsită de viitor și de speranță.

„Stăteam jos, pe podea, în fața unei uși sau a unui perete, seara lăsați acolo. Nu aveau personal, deci eram lăsați singuri. Ne imaginam tot felul de lucruri la acea ușă: cine va veni, ce se va întâmpla, așteptând pur și simplu trecerea timpului. Barele paturilor erau ca niște gratii de închisoare, din fier, înalte, astfel încât nu puteai ieși. Camerele erau foarte aglomerate, cu multe paturi, plânsete, țipete.”

Alexandru arată că a fost selectat ca purtător al torței olimpice fără a candida.

„Nu am candidat, dar nu pentru că nu era un act frumos să îți depui candidatura, ci pentru că am considerat că cei care candidează trebuie să fie oameni mai sportivi, mai calificați, că existau alte persoane cu mai multe caracteristici în acest sens decât mine. Însă, în mod incredibil, pe 7 noiembrie am primit un apel. (…)

Citește și : Noi detalii despre starea de sănătate a lui Michael Schumacher. Fostul campion nu mai este imobilizat la pat: „Nu poți fi sigur dacă înțelege totul, pentru că nu poate spune nimănui”

‘Știm că sunteți o persoană cu reputație înaltă, credibilitate în Italia și în străinătate, implicat în asociații, fundații, academii, ordine, politică națională și regională, filantropie, afaceri de familie și relații internaționale.

Sunteți foarte cunoscut în lumea afacerilor și îndepliniți cele zece criterii ale noastre, plus trei speciale: etica olimpică, valorile sportului și reprezentarea Italiei în lume. Prin urmare, vă numim unul dintre purtătorii oficiali ai torței olimpice pentru Jocurile Olimpice Milano–Cortina 2026. Veți fi purtător al flacării olimpice, un simbol al păcii, al unirii popoarelor și al solidarității.’”

Alexandru spune că nu s-a considerat niciodată o persoană publică, dar această oportunitate l-a făcut să se conștientizeze că este un exemplu pentru alții și să se mobilizeze.

„Aceasta este o ocazie istorică. Nu se întâmplă des ca Olimpiada să aibă loc în țara ta. Voi dedica acest moment mamei mele, care a murit pe 15 iunie. Ea îmi spunea acum un an: ‘Adu-ți aminte, Alexandru, că noi suntem o familie care nu își poate permite luxul și plăcerea de a se opri, dar trebuie să dăm mereu un exemplu și să ne implicăm în fiecare moment.’”