Emily Burghelea, despre lupta cu depresia după ce a născut al treilea copil: „Am fost la un pas să-mi pierd viața”

Emily Burghelea reușește să inspire multe mame și femei să îmbine armonios cariera și viața de familie. În urmă cu câteva luni, a adus pe lume al treilea copil, o fetiță perfect sănătoasă. Ea și soțul ei mai au o fetiță și un băiețel.

Fosta asistentă TV a recunoscut că s-a confruntat cu depresia după toate cele trei nașteri, însă ultima oară a cerut ajutor, iar partenerul ei de viață a dus-o la un centru, tocmai în Hong Kong.

Citește și: Emily Burghelea, la un pas de a fi răpită în Germania! O vacanță de familie s-a transformat repede într-un coșmar: „A zis că vom merge la șeful lui. S-a comportat foarte ciudat”

„Experiența postpartum, mai ales după al treilea copil, a fost foarte intensă pentru mine. M-am confruntat cu emoții profunde, oboseală acumulată și momente în care simțeam că îmi pierd din claritate și din putere. Nu a fost ceva ce am vrut să ascund sau să neg, am simțit că este important să vorbesc deschis despre asta, pentru că multe mame trec prin aceleași stări și se simt singure.

Alte articole

Valentina Pelinel rupe tăcerea despre perioada postnatală. „Nu am avut depresie, dar au fost oboseală, griji, stres”

Laura Cosoi, mărturisiri despre depresie și viața într-o familie cu patru copii: „Nu mai plâng. Nu am când nici să-mi fie dor de părinții mei”

Decizia de a pleca la Hong Kong a fost una neașteptată, dar asumată, soțul meu mi-a pregătit o surpriză, iar necesitatea deplasării a venit și din experiențele mele anterioare.

La nașterile precedente, schimbările hormonale au fost atât de puternice, încât am ajuns, efectiv, la un pas de a-mi pierde viața. Am trăit episoade de depresie atât de grele, încât nu mai credeam că mă voi putea vindeca vreodată cu adevărat. Acel episod m-a marcat și m-a făcut să înțeleg cât de fragilă poate fi granița dintre epuizare și prăbușire.

De data aceasta am intervenit din timp. Am știut că, pentru a fi bine pentru copiii mei, trebuia mai întâi să fiu eu bine. Aveam nevoie de liniște, de îngrijire specializată, de recuperare fizică și emoțională, într-un spatiu în care să mă pot reconstrui cu blândețe și răbdare.

Am plecat nu pentru a mă îndedepărta de familie, ci pentru a o proteja, pentru că o mamă echilibrată, sprijinită și vindecată poate oferi mai multă iubire, răbdare și stabilitate copiilor săi.

În Hong Kong am avut parte de suport real, ritualuri de recuperare, odihnă și un mediu în care corpul și mintea au putut respira. A fost o formă profundă de grijă de sine, pe care, de multe ori, mamele o amână până când devine prea târziu.

Astăzi pot spune că a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea. Nu a fost doar un gest de curaj, a fost un gest de responsabilitate față de mine și față de cei mici. Și cred că este important ca femeile să audă și asta: uneori, cea mai mare dovadă de iubire pentru familie este să alegi să te vindeci„, a spus Emily Burghelea pentru Viva.ro.

Simptomele care au îngrijorat-o pe Emily Burghelea

„Momentul în care am simțit că nu sunt bine nu a venit brusc, a fost ca o coborâre lentă într-o stare pe care, la început, nici măcar nu reușeam să o definesc. După naștere, în loc să simt doar bucurie și liniște, au apărut anxietatea, frica și o tristețe adâncă pe care nu o puteam explica.

La început, au fost senzații fizice: oboseală extremă, puls accelerat, dificultate de concentrare, sentimentul că trupul nu mai ține pasul cu mine. Apoi, au apărut gândurile invazive, neliniștea permanentă și acea stare în care nu mai simți că ești tu. Simțeam că mă uit la viața mea din exterior, ca și cum nu mai aveam control asupra propriei lumi.

Cele mai mari temeri ale mele au fost două: teama că nu voi reuși să fiu mama de care copiii mei au nevoie; și teama că starea aceea nu se va opri niciodată.

Era greu, pentru că lumea din jur te vede zâmbind, copiii sunt sănătoși, totul pare „perfect… iar în interior tu te lupți cu furtuni pe care nimeni nu le vede. Da, am trăit lucruri similare și la primii doi copii, doar că atunci depresia postpartum a venit mult mai agresiv, pe fond hormonal puternic, iar eu m-am simțit efectiv la un pas de a-mi pierde viața și echilibrul psihic.

Atunci nu știam să cer ajutor, nu înțelegeam ce mi se întâmplă și aveam senzația că este „vina mea că nu mă pot ridica. Tocmai acele experiențe m-au făcut, de data aceasta, să iau lucrurile în serios și să comunic tot ce simt, să recunosc semnalele, să nu mai las durerea să mă invadeze până la capăt.

Nu spun povestea mea ca dramă, ci ca mărturie. Ca mesaj pentru mame: nu sunteți slabe, nu sunteți singure, nu este defect să cereți ajutor. Uneori, după naștere, iubirea vine la pachet cu fragilitate. Iar vindecarea începe în momentul în care ai curajul să spui cu voce tare: Nu sunt bine acum, dar vreau să fiu…„, a mai dezvăluit Emily Burghelea.