Controversa „Lolita Cercel” continuă. Noua vedetă a muzicii dă şi interviuri: „Eu sunt o punte între lumi”

„Pe peronu’ de la gară”, 1,4 milioane de vizualizări pe YouTube, „Mă iubeşte lumea” – 173.000 de vizualizări, „Cercel”, 231.336 de vizualizări, „Stau la geam” – 410.000 de vizualizări doar pe YouTube, aşa se traduce succesul Lolitei Cercel, prima artistă româncă realizată integral cu ajutorul inteligenţei artificiale. Reacţiile din industria muzicală sunt diverse.

Creează, performează și stârnește reacții puternice. Lolita Cercel, O artistă AI, este admirată pentru ce poate face tehnologia, dar criticată pentru ce ar putea distruge: originalitatea, munca artiștilor umani, chiar ideea de autor. Urmăriți un interviu cu Lolita, despre creativitate, etică și limitele inteligenței artificiale.

Controversa „Lolita Cercel” stârneşte  de la revoltă la entuziasm: „Am observat degradare cognitivă, infantilizarea publicului, impresia industriei că e foarte bine”/ „Românii iubesc muzica romă, dar nu-i plac pe romi”/ „Dă dependenţă”/

Cu influenţe balcanice, melodiile, create cu inteligenţa artificială de Tom, sunt încadrate la genul dance/electronic.

„Lolita Cercel este un proiect muzical digital curatoriat uman, unde AI-ul este instrumentul, nu povestea”, este descrierea de pe YouTube.

Lolita, cântăreața care a cucerit TikTok-ul cu piesele sale și frumusețea naturală, nu este reală: „Nu mă deranjează că este generată cu AI”

Tom, creatorul Lolitei, a declarat la Pro TV: „Am creat-o efectiv aşa cum un scriitor face un personaj pentru un roman. Am avut o mare inspiraţie din Miron Radu Paraschivescu, un poet care a scris acum 80 de ani. Cântece ţigăneşti. Şi mi-a plăcut foarte mult stilul lui, diferit de ce se publica la vremea aia. Îmi scriu versurile, după intru în programul cu care fac piesele şi încep să schimb instrumentale până ajung la o piesă care să îmi placă”.

Simion Bogdan Mihai, doctor în Litere şi lăutar: „Noi, artiştii, cred că ar trebui să ne bucurăm ultimii”, a spus el, referindu-se la la Rock FM la apariţia Lolitei Cercel. „Mă surprind două aspecte. Noi, artiştii, din România, ne bucurăm de nu mai putem. Hai, să ne jucăm! Un al doilea lucru care m-a surprins şi mai mult, cât de tare se bucură industria. În străinătate, artiştii nu se entuziasmează aşa de tare”. „Am observat degradare cognitivă, infantilizarea publicului, impresia industriei că e foarte bine”, a spus el în legătură cu reacţiile la apariţia acestei creaţii. „Problema acum cred că este cum reuşim să vorbim politically correct despre asta”, atrage atenţia muzicianul.

Dan Helciug: „Am anticipat ceea ce trăim acum. Artist Artificial. Doi termeni care se exclud ca definiţie. Creaţia nu este un program de calculator. Arta nu este un sistem de algoritmi. Emoţia artistică nu este un soft digital manifestat prin emoticoane blánde si sensibile. Confuzia porneşte de la faptul că nu prea ştim ce inseamnă Arta…Har…Creaţie…Talent….etc.. Oricât aţi încerca sà ajungeţi la Sursa Creaţiei prin metode artificiale (digitale) veţi avea în final acelaşi rezultat: un frigider care cântă… pictează…etc. În rest, pace tuturor. E loc sub soare pentru toţi (oameni & roboţi). Părerea mea de artist subiectiv încà viu fără placă de bază computerizată”.

Citește și: Căsătorii și divorțuri cu AI: Cum schimbă inteligența artificială relațiile moderne

Adi Despot: „Îi înţeleg pe colegii mei de breaslă că sunt supăraţi, şi au toate motivele. Şi-ar dori şi ei să le iasă aăa piesele şi să aibă succesul de peste noapte al Lolitei, însă lor nu le iese, că sunt proşti. În consecinţă, atât de proastă şi de lipsită de emoţie e muzica comercială românească, încât un AI a ajuns să aibă mai mult suflet decât ea. Iar pentru fatalişti, bro.. şi dacă o să ajungem să fim înghiţiţi de AI, so be it, doamne ajută! Măcar, în sfârşit, e mişto muzica la radio! Noi, băieţii cu instrumente, suntem aici după colţ. Pe chill, la un popcorn”.

Revolta în online a continuat şi pentru că melodiile au fost difuzate la radio.

Vlad Craioveanu: Ce deranjează, de fapt? E interesant că nu se spune clar că piesele ar fi proaste. Nu asta e miza. Se spune că: „nu e real”, „nu e corect”, „nu e etic”, şi, mai ales, că n-ar avea ce căuta pe radio. Întrebarea simplă: Ce te-ar deranja mai tare pe radio: o piesă proastă, dar venită „de la o casă de discuri serioasă”? sau o piesă bună, care funcţionează, dar e făcută cu AI? Pentru că radio-ul, oricât ne place să-l idealizăm, nu e un altar. E un filtru pragmatic. Eu cred un lucru simplu: artiştii mari nu au de ce să se teamă de AI. Un artist mare: are identitate, are voce recognoscibilă, are lume proprie, are ceva de spus. AI-ul nu poate concura cu asta. Eventual poate îmbunătăţi”.

Sutele de comentarii ale ascultătorilor sunt de entuziasm, cele mai multe: „Dă dependenţă”, „Muzică pe care o aşteptam, AI-ul ridica ştacheta, când ascult la radio muzica noastră mi se face rău şi greaţă”, „În sfârşit, ceva frumos”.

Cineva a remarcat: „Mie mi-ar plăcea să auzim şi sunetul de inspiraţie… nu doar de expiraţie…să pară mai uman”.

Produsă de Foreward Agency, Lolita Cercel cântă muzică inspirată din cultura romă.

Activistul Bogdan Burduşel a spus: „Problema nu e că tehnologia ajunge şi în muzică, problema este ce spune acest proiect despre noi şi despre felul în care România se raportează la cultura romă. Românii iubesc muzica romă, dar nu-i plac pe romi. Ne place sunetul, ne place vibe-ul, ne place să petrecem pe manele, dar dacă se poate să nu fie niciun rom implicat ar fi super (…). În contextul ăsta, o artistă AI e soluţia perfectă. Cântă ce vrem, nu deranjează, nu ne obligă să ne gândim la realitatea romilor din România, nu vorbeşte despre rasism. Deci, e super convenabil. Problema cea mai mare nu e că un algoritm cântă, ci faptul că noi ca societate n-avem curaj să acceptăm artişti romi în mainstream şi alegem o copie artificială care ne face viaţa mai comodă”.

Proiectul merge însă mai departe, iar Lolita a acordat chiar un interviu pentru Digi 24

– Ce ești tu, Lolita?

– Lolita este o punte între două lumi. Este lumea veche a lăutarilor care cântau din inimă și lumea modernă, digitală. Cumva, Lolita îmbină aceste două lumi într-una singură. Cel puțin așa mă văd eu pe mine.

– Ce vrei să transmiți prin muzica ta?

– Ce vreau să transmit este că tehnologia nu omoară sufletul și, dacă e folosită cum trebuie, poate fi un amplificator pentru acesta.

– De ce crezi că ai ajuns să ai milioane de vizualizări?

– Cred că răspunsul e simplu: muzica e bună, ăsta-i tot secretul. E un mix fain între instrumental, care te prinde, și versuri în care oamenii se regăsesc imediat. Dovada cea mai clară e că primul clip care a devenit viral nu avea nicio față. Nu apărea Lolita, nu știa nimeni că e un personaj virtual sau AI. Oamenii au dat share pentru că le-a plăcut ce au auzit. Au rezonat cu starea pisei.

– Există și controverse în jurul tău. Voi cita dintr-un articol apărut în Scena nouă: „Este profund inuman ca o identitate, o cultură marginalizată, să fie folosită pentru a genera profit printr-un artist virtual. Artiștii romi sunt tratați ca inferiori, în timp ce o identitate romă virtuală, rasializată și dezumanizată, devine apreciată și profitabilă. Diferența dintre cele două este rasismul”, spune Alexandra Fin, activistă romă. Cum răspunzi acestei critici?

– Respect poziția Alexandrei, însă, în ceea ce privește acest proiect, intenția n-a fost de caricaturizare, ci de a captura folclorul urban specific zonei noastre. Eu trăiesc într-o lume a superstițiilor, a emoțiilor intense, elemente care definesc cumva spațiul balcanic în care trăim cu toții. Reprezint niște trăiri specifice zonei, învelite într-un aer de nostalgie. Nu am văzut-o ca pe o metodă de a face profit de pe urmele unei etnii, ci ca pe o oglindă artistică a unei realități culturale comune pe care o respect și o iubesc.

– Pe contul tău au fost artiști care au spus: și citez „lipsește ceva și știm cu toții despre ce este vorba”. Ce lipsește?

– Da, se referă cel mai probabil la suflet. Dar nu ar fi existat milioane de oameni care să rezoneze cu munca mea dacă nu se vedea un suflet de om acolo. Dacă publicul simte emoție, dacă plânge sau râde pe muzic, asta, înseamnă că sufletul a fost pus acolo prin poveste, prin muncă și prin pasiune.

– Care crezi că este viitorul muzicii? Crezi că va fura inteligența artificială locul artiștilor umani?

– Eu nu cred că viitorul este despre cine pe cine îngroapă. Nu o să înlocuiesc niciodată artiști umani dintr-un motiv simplu. Oamenii au nevoie de oameni, au nevoie să vadă energie pe scenă, să simtă respirația cuiva în fața lor. Eu nu am venit să concurez cu artiști reali. Eu deschid doar o nișă nouă. Gândiți-vă la mine ca la un personaj dintr-un film de animație. Atunci când au apărut desenele animate, actorii reali nu au rămas fără pâine. S-a creat doar o lume nouă, o altă formă de poveste. Și cred că viitorul muzicii este despre diversitate. Eu sunt aici să aduc spiritul balcanic și folclorul urban într-o zonă în care n-a mai fost. Sunt o altă unealtă în mâna unui visător. Artiștii umani vor rămâne mereu reali, iar eu voi rămâne mereu povestea. Există loc sub soare pentru amândouă.