Decizia de a-ți da demisia nu ar trebui să fie luată la nervi. Diferența dintre demisie și concediere poate însemna bani pierduți, drepturi pierdute și protecție financiară în perioada dintre joburi.
În România, Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) și Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj stabilesc clar ce primești și ce pierzi în funcție de modul în care încetează contractul de muncă, conform Newsweek.
În general, cea mai mare pierdere este indemnizația de șomaj. Pentru a beneficia de această indemnizație, trebuie să ai un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni și să nu-ți fi pierdut locul de muncă din motive imputabile ție, potrivit prevederilor art. 34 din Legea 76/2002.
Potrivit art. 81 din Codul Muncii, demisia reprezintă încetarea contractului din inițiativa angajatului. Astfel, chiar dacă îndeplinești criteriile vechimii, nu vei primi indemnizația de șomaj, deoarece demisia a fost decizia ta.
În plus, trebuie să respecți perioada de preaviz (de regulă 20 de zile lucrătoare pentru funcții de execuție), iar în acest timp continui să muncești.
Puține persoane cunosc acest aspect legat de asigurarea medicală. În perioada în care au contract activ, angajatorul plătește contribuția la sănătate și ești asigurat în sistemul public.
După încetarea contractului de muncă:
Dacă nu te încadrezi în aceste categorii, va trebui să îți plătești singur contribuția pentru a beneficia în continuare de servicii medicale decontate.
Regulile se schimbă dacă ești dat afară din motive care nu țin de persoana ta (de exemplu, restructurare). Această procedură este prevăzută de dispozițiile art. 58 și următoarele din Codul Muncii.
La încetarea contractului trebuie să primești:
Dacă ai lucrat cel puțin 12 luni în ultimele 24 și concedierea nu îți este imputabilă, vei putea solicita indemnizație de șomaj.