CUTIA NEAGRĂ: Conform informațiilor furnizate de Ministerul Energiei, România deține 16 din cele 32 de metale considerate critice la nivelul UE, grafit, litiu, magneziu, cupru, argint și alte metale rare necesare pentru industriile de vârf, aerospațială, digitală și de apărare, situându-se pe primul loc în UE într-un astfel de clasament.
Scandalul cu reziștii a pornit de la un articol postat de consilierul prezidențial Radu Burnete, după ce a participat, pe 4 februarie, la primul Critical Minerals Ministerial, reunind peste 50 de țări și organizat de Departamentul de Stat al SUA. Acolo, JD Vance și Marco Rubio au propus înființarea unui bloc comercial al aliaților pentru minerale critice, menit să contracareze dominația chineză. Astfel, SUA, UE și Japonia au semnat un memorandum prin care se angajează să dezvolte planuri de acțiune comune pentru reziliența lanțurilor de aprovizionare în minerale critice. ”Sub umbrela Critical Raw Materials Act, Comisia Europeană a selectat 47 de proiecte strategice, dintre care trei sunt în România: grafit la Baia de Fier (Gorj), magneziu la Budureasa (Bihor) și cupru la Rovina (Hunedoara)”. A arătat consilierul prezidențial în articolul său.
În plus, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a dezvăluit că Nuclearelectrica s-a înțeles să formeze o asociere cu americanii de la Critical Metals, care lucrează cu o mină din Groenlanda. Astfel, o parte dintre mineralele extrase din Groenlanda vor fi procesate la Feldioara, într-o rafinărie de lângă Brașov. Reziștii de la Declic, unul dintre cele mai agresive ONG-uri din România, au sărit ca arși și îi cer lui Nicușor Dan clarificări în legătură cu discursul consilierului său despre ”mineritul cu orice preț”. Scrisorica Declic este semnată și de vechi activiști ai campaniei ”Salvați Roșia Montană”, între care se regăsește și Mihai Goțiu, fost senator USR, surprins adesea că dormea în Parlament. De menționat că protestele, din 2013-2014, pentru blocarea exploatării aurului de la Roșia Montană, au fost manipulate de ONG-urile finanțate de miliardarul George Soros care avea interese economice majore în zonă.
CUTIA NEAGRĂ. Cum accelerează mafia bulgară pe autostrada A8 jonglând cu miloanele din SAFE
CUTIA NEAGRĂ: Deva Gold este un alt proiect minier sabotat de reziștii de la Declic, cu investiții estimate la un miliard de euro și care ar aduce la bugetul statului încasări de peste 17 milioane de lei pe an, numai din redevențe, în urma exploatării zăcământului de aur și argint de la Certeju de Sus, județul Hunedoara. Conform estimărilor ANRM, zăcământul de aur este estimat la 83 de tone, iar cel de argint la 450 de tone, valoarea totală fiind de peste 1,8 miliarde de euro. Investitorul este o companie canadiană care deține 80% din Deva Gold S.A., statul român având 20% din acțiuni. Proiectul este blocat de ani de zile de ong-urile Declic și Mining Watch care au reclamat folosirea cianurilor, a iazurilor de decantare și defrișările masive. Din aceste motive proiectul a fost revizuit, procedura cianurării a fost eliminată împreună cu iazurile de decantare, iar perimetrul de exploatare a fost redus la numai 254 de hectare față de cele 450 de hectare prevăzute inițial. Dar chiar și așa activiștii au luat foc atunci când Agenția pentru Protecția mediului Hunedoara a emis în decembrie anul trecut un aviz de mediu pentru Planul Urbanistic Zonal, aceasta fiind doar o etapă în procesul de avizare a proiectului Deva Gold. Ei au cerut ministrei Mediului, Diana Buzoianu, să anuleze avizul și să o demită pe șefa APM Hunedoara, deoarece a emis acest aviz în condițiile expirării licenței de exploatare. Între timp, Deva Gold a dat guvernul în judecată și a obținut prelungirea licenței de exploatare, iar rezista de la Mediu și-a pus confrații ong-iști cu botul pe labe, anunțând, pe facebook, că „APM Hunedoara are independență în deciziile pe care le ia cu privire la avizele emise” și că „Ministerul Mediului nu poate interveni pentru a cere emiterea sau blocarea unui aviz de mediu.”
O altă resursă vitală pentru România, pe care reziștii de la ong-urile sorosiste o sabotează de ani de zile este energia hidro, produsă de hidrocentrale. Recent, același Declic a reușit să oprească definitiv construirea Barajului Mihăileni din Hunedoara, început în anii 80, pe vremea lui Ceaușescu, și finalizat în proprție de 90 la sută, un proiect hidrotehnic necesar pentru aprovizionarea cu apă a localităților și unităților miniere din zona Bradului, dar și pentru prevenirea inundațiilor frecvente înregistrate pe valea Crișului Alb, în Hunedoara și Arad. Investiția a fost reluată în 2018, cu fonduri atribuite anual de statul român. Numai că în urma unor procese deschise în ultimii ani de Declic, amenajarea lacului de acumulare și a drumurilor de ocolire au fost oprite de instanțele din Cluj, Organizația a reclamat inițial că noul lac dăunează mediului pentru că va duce la defrișarea unei păduri de aproape cinci hectare, crescută între timp pe terenurile din zona barajului, apoi au continuat să reclame exproprierile, ca în final să invoce motivul că autorizația de construcție este veche de 40 de ani. Chiar și în acest stadiu de execuție, Barajul şi-a demonstrat pe deplin utilitatea. Astfel în timpul ploilor abundente din ianuarie 2024 şi mai 2025, în lacul de acumulare au fost reţinute volume semnificative de apă contribuind la reducerea riscului de inundaţii pentru circa 17.000 de locuitori din localităţile Crişcior, Brad şi Vaţa de Jos. Este doar ultima mare lucrare blocată de ONG uri plătite din afară de forțe care nu au niciun interes ca România să devină independentă energetic, după cum afirmă fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja.
„Stiati ca in Romania exista hidrocentrale finalizate la 98 la suta care sunt blocate de zeci de ani? Dvs ati platit miliarde de euro pe betoane, baraje, turbine, stații si cu taote acestea hidrocentralele nu produc, facturile românilor sunt mai mari decât ar trebui si tara e mai puțin sigură și e mai deopenenta de adversarii noștri care vor sa ne tina captivi. De altfel, Răstolita, Surduc-Siriu, Cerna-Belareca, Pașcani si multe alte hidrocentrale sunt sabotate la fiecare pas de dou-trei asociatii de mediu, probabil finanțate și din afara României de la cei care nu doresc ca tara noastră să fie independentă energetic. Securitatea energetică a României nu este negociabilă. Hidronergia salveaza Romania.”
Motivele ONG-urilor țin, de cele ai multe ori, de așa zise specii de insecte sau animale protejate. Hidrocentralele de la Pașcani, Răstolița, Surduc-Siriu, Bumbești-Livezeni, Cornețu-Avrig, Cerna-Motru-Tismana, Valea Sadului, Făgăraș-Hoghiz, Cosmești-Movileni sunt deja bine cunoscute. De exemplu, lucrările de la hidrocentrala Răstoliţa, din Mureş, finalizate în proporţie de peste 90%, urmau să fie gata anul trecut, dar ONG-urile de mediu le-au blocat în instanţă pe motiv proiectul ar afecta grav habitatul lostriței, o specie rară de somon de Dunăre. De asemenea, hidrocentrala de la Bumbești-Jiu, finalizată în proporție de 95%, s-a impiedicat de răcușorul de ponoare. Amenajarea hidroenergetică de pe râul Jiu, care prevedea construcţia a două hidrocentrale în Defileul Jiului, a început în 2003, când a fost deschis șantierul Hidroelectrica. La acel moment, zona nu făcea parte dintr-un parc național.
Hidroelectrica a obținut o autorizație de mediu valabilă până la finalul lucrărilor, dar investiția nu a fost realizată la timp. După un blocaj temporar, lucrările au fost reluate la finalul anului 2015, dar au fost din nou oprite în 2017, printr-o decizie definitivă a justiției, după ce mai multe organizații de mediu au reclamat faptul că lucrările sunt realizate în Parcul Național Defileul Jiului, sit Natura 2000. În alte cazuri, șantierele sunt aproape finalizate, dar stau închise din cauza unor litigii care contestă proceduri, avize sau interpretări ale legislației de mediu.
În acest moment, Hidroelectrica are 12 proiecte de investiții hidroenergetice, care ar fi adus statului încasări de cel puțin 1 miliard de dolari, dar toate sunt blocate în instanță de ONG-uri. Zilele acestea Hidroelectrica a anunțat că s-a asociat cu gigantul Electricite de France, într-o companie mixtă, în cote egale, menită să readucă la viață proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarnița–Lăpuștești, conceput încă din anii ’80, dar niciodată realizat. Rămâne să vedem dacă ong-urile sorosiste vor avea curaj să îi bage bețe-n roate.
Nici proiectul Neptun Deep, de exploatare a resurselor imense de gaze naturale din Marea Neagră, n-a scăpat de sabotajul pus la cale de ong-uri. Greenpeace a atacat în instanță avizele de mediu emise de Ministerul Culturii pentru Neptun Deep, motivând pueril că exploatarea gazelor ar afecta siturile arheologice de pe fundul mării.
Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei: „Alertă de sabotori economici ordinari. Ați auzit vreodată de organizația Greenpeace? Ei bine, sunt cei care se luptă, dau în judecată, fac campanii publice împotriva gazului românesc din Marea Neagră. Pur și simplu nu-și doresc ca România să aibă propria ei energie. Adevărata știre a acestor zile ar trebui să fie cum această organizație Greenreace a cheltuit pe reclame politice mai mult decât PSD, PNL, AUR. De unde banii? Păi, de unde? Din rapoartele lor publice aflăm că de exemplu în 2023 au avut donații din România 900 lei și cheltuieli totale cu finanțare din afara țării peste 4,3 milioane de lei. Oare în interesul cui e ca România să n-aibă propriul ei gaz, propria ei energie? Energia noastră este libertatea noastră și n-o să renunțăm oricâte campanii plătite ar face și au făcut inclusiv împotriva mea pe magazinul Cocor cerându-mi demisia. Niciun pas înapoi! Independența energetică a României nu este negociabilă”
Deși, în noiembrie 2024, Greenpeace a câștigat procesul, pe 27 iunie 2025, Tribunalul București a respins cererea de suspendare a acordului de mediu, obligând ong-ul să plătească 340.000 de lei, cheltuieli de judecată, către OMV Petrom și Romgaz, beneficiarii proiectului. Greenpeace a anunțat atunci că va face o plângere la CEDO în legătură cu cheltuielile de judecată, și a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, procesul având termen pentru data de 4 iunie 2026.
La rândul său, Romgaz a cerut în instanță dizolvarea Greenpeace, pe motiv că, încercând să obțină cheltuielile de judecată prin executare silită, a constatat că fundația nu avea bunuri mobile sau imobile și conturi bancare active. Dar a renunțat la proces, din bună credință, după ce Greenpeace și-a actualizat datele din dosarele legate de Neptun Deep. Apropo de înverșunarea acestui ong, trebuie spus că la vârful NATO au existat dintotdeauna temeri că Greenpeace ar fi folosită de Rusia pentru a menține Europa în stare de dependență energetică față de gazul rusesc.