Gina Bradea, în doliu! Lacrimi amare pentru ființa care a lăsat un gol în viața vedetei: „A făcut blocaj renal”

Gina Bradea trece prin momente de cumpănă. Cunoscuta și îndrăgita creatoare de conținut culinar a făcut anunțul trist în urmă cu ceva timp, în care a explicat ce s-a întâmplat în viața ei.

Iubitorii de animale știu cum e când puiuțul mic și pufos se stinge din viață. Gina Bradea a fost nevoită să treacă printr-o experiență similară, după ce motanul ei, Gogoașă, a murit și a lăsat în urma numai durere. De atunci, influencerița a preferat să sufere în solitudine până să povestească cât de apropiată a fost de acest motan și de ce a ajuns să fie animalul ei preferat.

În plus, Gina Bradea și-a adus aminte și de toate animalele pe care le-a ajutat, pe care le-a dus la sterilizat și de care a avut grijă ca să își găsească stăpân.

„Azi, la ora 4 dimineața, a sunat telefonul. Am știut imediat, înainte să aud vocea băiatului: a murit Gogoașă. Copilul meu plângea, atât a putut spune. Am început să plângem eu și soțul și am spus atât: adu-l la țară, îl înmormântăm aici, lângă Totos. Totos e cățelușul golden retriever, care ne-a murit acum 7 ani, pe care l-am iubit la fel de mult. Gogu, motănelul ăsta năbădaios și Totos, sunt preferații mei.

Alte articole

Salam de casă super-delicios, după rețeta recomandată de Gina Bradea. Îl bate pe cel de Sibiu!

Cum conservă Gina Bradea verdețurile pentru iarnă: „Metoda aceasta este cea mai veche”

Da, SUNT, pentru că în sufletul meu ei au un loc special și acolo rămân, trăiesc în continuare. Am suferit enorm acum 7 ani, am luptat mult să-l salvăm pe Totoșel, 2 -3 săptămâni am mers zilnic la Murighiol, la dr Andra Dobre, pentru analize și tratament. Totoșel s-a dus…Am donat toate medicamentele care ne-au rămas, foarte scumpe, luate din Italia. Nu ne-au interesat banii, am preferat să ajutăm alt suflețel.

După ce l-am înmormântat, la cateva zile am mers la Murighiol, să-i mulțumesc minunatei dr. Andra pentru tot ajutorul pe care ni l-a dat. În fața cabinetului, o mogâldeață pufoasă s-a trântit peste picioarele mele. Da, s-a trântit, brusc, ca și cum ar fi spus: -Sunt aici, nu mă vezi? Am luat pufulețul ăla gri albăstrui în brațe (avea cam 2 luni), s-a lipit de mine și a început să toarcă.

Gogu. Doru îmi spusese că nu mai vrea alt animal, nu mai vrea să mai sufere, nu vrea să se mai atașeze. Eu, când Gogu s-a lipit de mine, am simțit că e al meu, că acolo e locul lui. M-am uitat la Doru, cu ochii în lacrimi și i-am spus: -Îl iau acasă. Atât. Scurt. Doru nu a spus nimic, doar a aprobat în tăcere. Știa că nu e loc de vreun refuz.

Doctorița era la un simpozion, în străinătate, Gogu era pisicul cabinetului, dar când am spus că vreau să-l iau eu, s-a bucurat. A spus că nici nu visa la familie mai bună care să-l adopte. I-am căutat un nume, dar Gogu a fost cel mai potrivit nume, cel pe care îl avea de la cabinet. I-am spus în multe feluri: Gogu, Gogoașă, Gogomanu,. Golanu” și unele pe care nu le pot scrie aici. „

A fost masculul alfa, stăpânul curții, al mahalalei, el bătea toate pisicile (chiar și după ce l-am sterilizat), nicio pisică sau pasăre nu intra în curte, el bătea tot.

Stătea pe stâlpii de la poartă și privea încruntat, nu cumva să-i sufle careva în borș. Doamne- feri de așa ceva! Când l-am adus acasă, în mașină a stat cuminte în brațele mele, lipit de mine, pur și simplu ăla a fost locul lui, firesc.

Extrem de cuminte. Acasă mai aveam un motanel, de aceeași vârstă, salvat din altă parte, de la o moarte sigură. Frățiorul lui fusese omorât, apoi și mama. Nu pot povesti aici mai mult, doar pe el l-am putut salva. Era Hitler- așa i-a pus numele Doru- chiar semăna. Începuserăm să-l îmblânzim, dar numai eu reușisem să-l mângâi puțin, fugea speriat când se apropiau băieții mei. Când l-am adus pe Gogu, l-am pus jos și când l-a văzut pe Hitler, a făcut o tumbă peste el și gata, au început să se joace ca și cum erau frățiori dintotdeauna. În seara aia au intrat amândoi în casă și au dormit cu noi, deși ne chinuiam de vreo 2 săptămâni să-l îmblânzim. Peste 1 an, a venit și Chistoc în curte, pisicuța. Era un pui cât palma, zgribulit, extrem de slabă, cel mai urât pui de pisică pe care l-am văzut. Era atât de slabă încât nici nu mi-am dat seama dacă e fetiță sau băiețel. Am deparazitat-o, hrănit-o, iubit-o, până a devenit o frumusețe de pisicuță. Anul trecut, în toamnă, Hitler nu a mai venit acasă. Am știut că a murit… Cam după vreo lună, nici Chiștoc nu a mai venit. Peste câteva zile am găsit-o moartă.

Atunci l-am luat pe Gogu și l-am dus la Galați, la apartament, la băiat. Am spus că va fi protejat, îi vom salva viața dacă va sta în casă. Acolo nu va fi risc să-l otrăvească cineva. Pe cât a fost de bătăuș cu alte animale, pe atât a fost de blând și de iubitor cu noi, familia. Dormea între mine și Doru, musai ținut în brațe. Radeam de Doru cum dormea, ditamai ursul, cu motanul în brațe, lipit de el. Eu, dacă lucram la birou, venea și mă mieuna. Îmi luam laptopul și veneam să lucrez în pat, cu mâna stângă, cu dreapta îl mângâiam pe Gogu. Pot povesti multe, ne-a făcut să râdem timp de 7 ani, prea puțin ne-am bucurat de el. Acum, băieții mei îl înmormântează. Doru i-a luat o mână de grăunțe, să-i dea, plângând, pentru ultima dată de mâncare. I-a pus alături și o conservă care-i plăcea lui, și jucăria preferată. L-am învelit într-o față de pernă frumoasă, nouă. Eu scriu plângând. Doare. Tare de tot. Eu am fost preferata lui, pe mine m-a ales. De fapt, aproape toate pisicile pe care le-am avut, m-au ales pe mine. Când ieșeam afara, imediat veneau la mine, eu mergeam prin curte si prin gradina cu alaiul de pisici dupa mine. Radea Doru mereu de asta. Si da, peste tot, pe unde merg, toate animalele si copiii trag la mine. 

De ce a murit Gogu? A făcut blocaj renal. Duminică seara, noi eram la Sf. Gheorghe, în Covasna, în vacanță. Ne-a sunat băiatul că Gogu nu se simte bine. A mers imediat cu el la veterinar, la Galați, la urgență. Da, avea blocaj renal. I s-a pus sonda, a eliminat imediat câteva pietre. A doua zi, iar a mers la veterinar, iar tratament și sondă. Marți l-a internat, l-a lăsat peste zi la vet, aseară l-a luat acasă și a rămas că-l duce iar azi, dimineață, să-l lase peste zi pentru tratament. La ora 2 l-a mângâiat băiatul și i-a răspuns. La ora 4 iar l-a mângâiat și a simțit că s-a dus…ne-a sunat plângând.

El a fost Gogu. Zis Gogoașă. Zis Gogomanu…zis în multe feluri. Cea mai iubită pisicuță pe care am avut-o, cea mai indignată, năbădăioasă, încăpățânată, bătăușă, dulce și iubitoare pisicuță pe care am avut-o. Acum s-a dus… Anul trecut, după ce l-am dus pe Gogu la Galați, au apărut alte pisici în curte. Acum nu le mai bătea nimeni. Am putut să le hrănim. Doru avea un motănel negru, care venea la deal. Sălbatic, după luni bune abia îi dădea voie uneori să-l mângâie. Dar foarte puțin. Îi făcuse Doru culcuș, să doarmă, în țarcul câinilor, la Lisa, cățelușa golden retriever, care e foarte blândă. Îi dădea apă și mâncare zilnic. A murit acum vreo 3 săptămâni. Otrăvit. Nu l-am putut salva. Nu știu cine face asta. L-a înmormantat Doru, cu lacrimi în ochi, tot lângă Totoș, în spate, unde avem lemnele. Prin noiembrie, a venit în curte și o pisicuță, de 7-8 luni. O hrăneam, o mângâiam, tare blândă. Înainte de Crăciun am dus-o la sterilizat, deși îi dădeau târcoale motanii și-i cântau serenade.

Înainte de Crăciun am adus-o acasă. De revelion era apatică, se simțea rău, am chemat vet-ul, i-a făcut tratament, degeaba, tot apatică era. Am mers cu ea la Galați, iar tratament. Parca se mai înviorase, dar parcă e prea cuminte, doarme non stop. Merge să mănânce, bea apă, și iar doarme. Azi o ducem la dr Andra, la Murighiol- sunt 80 de km până acolo. Poate va fi bine. Dacă și pisicuța asta moare, nu voi mai lua altă pisicuță, gata. Noi hrăneam toate pisicile care ne veneau în curte, le-am sterilizat pe care le-am putut prinde, la unele le-am găsit stăpâni. Dar de acum nu vom mai hrăni alte pisici, nu ne vom mai atașa de ele. Prefer să donez bani unor adăposturi, acolo unde știu că animăluțele sunt bine îngrijite.

Da, știu că ce am scris aici va atrage hate, că iubesc mâțele, nu oamenii, că e pagină culnară și trebuie să dau doar sfaturi și rețete gratis, fără reclame, fără să spun nimic altceva, că-s doar o ,,bucătăreasă”- spus în sens peiorativ…dar asta sunt eu, Gina Bradea: un om care iubește animalele enorm de mult (poate chiar mai mult decât pe oameni). RIP Gogu. Ai fost, ești si vei fi iubit.”, a scris Gina Bradea despre pisicuța care i-a schimbat viața, conform Kfetele.

Gina Bradea a anunțat că ia o pauză

Ulterior, îndrăgita vedetă a revenit cu un mesaj despre starea sa de spirit.

„Astăzi aleg linițtea, nu voi posta nicio rețetă pe această pagină. Nu vreau să dramatizez, nu vreau să impresionez, pur și simplu am nevoie de o perioadă de liniște pentru că sunt prea supărată”, a mai spus Gina Bradea.