Oana Zamfir a dezvăluit că, la un moment dat, a apărut la radio cu o vânătaie, iar șefa ei a remarcat acest lucru. Jurnalista recunoaște că, deși părea că are o viață normală, în interior ducea o luptă continuă.
„Am trecut prin doi ani în care am fost abuzată fizic și eu nu-mi dădeam seama că este în neregulă. Lucram la radio pe vremea aia. Am venit la radio cu o vânătaie, pentru că m-a lovit cu mâna de tocul ușii.
Mi-a dat cu mâna de tocul ușii. Eu mă și învinețesc foarte ușor. Și îmi amintesc că m-a văzut șefa mea de atunci, m-a luat în birou și mi-a zis: ce-i cu vânătaia pe mâna ta? Și eu am zis, nu știu, am căzut în baie. Sau ceva.
Oricum, eu sunt genul care se accidentează pe suprafețe plane, singură în casă, n-am nevoie de ajutor. Și mi-a zis: așa se numește mai nou? Și mi-am dat seama că nu sunt o bună mincinoasă. Și mi-a zis: să-mi spui dacă ai nevoie de ceva. Evident că nu.
Dar, dincolo de asta, când am fost atinsă fizic, că bătăi crunte nu au existat, să ne înțelegem, nu vreau să denaturez realitatea câtuși de puțin. Cred că mai degrabă a fost abuzul psihologic, ăla în care la 20 și ceva de ani, tu fiind singură în București.
Auzi în fiecare zi replici de genul: eu te-am făcut cine ești azi, datorită mie ești unde ești acum, pune mâna și fă școala de șoferi, ia-ți permisul, că eu am nevoie de o femeie să mă ducă din punctul A în punctul B, oricum eu îți dau mașina, că tu n-ai nevoie de nimic, ce îți trebuie ție să muncești, eu îți dau bani, doar cere-mi. Și lucruri de genul acesta”, a povestit ea.
În discuția din podcast, Oana Zamfir a explicat cum trauma zilnică i-a influențat fiecare aspect al vieții. Ea a venit la muncă, la radio, purtând semnele invizibile ale abuzului, încercând să arate normalitatea exterioară, deși interiorul era afectat de tensiune și frică constantă.
„Am venit la radio cu o viață care părea normală, dar în interior era o luptă continuă. Este greu de explicat cât de mult te poate marca o astfel de experiență”, a mai spus Oana Zamfir.