Mircea Lucescu, interviu emoționant pentru The Guardian înainte de Turcia-România: „Nu sunt în cea mai bună formă, dar insist: nu pot pleca ca un laș. Acest meci poate defini o generație”

Mircea Lucescu a acordat un interviu pentru The Guardian înaintea meciului Turcia-România de joi, 26 martie, semifinala barajului pentru Cupa Mondială 2026. Starea de sănătate a selecționerului în vârstă de 80 de ani s-a deteriorat, însă devotamentul său față de fotbal este puternic, notează The Guardian.

Mircea Lucescu este bolnav, dar nu renunță

Mircea Lucescu luptă pentru o ultimă Cupă Mondială, în timp ce, în același timp, se luptă cu propriul corp. A trăit mii de meciuri ca jucător și manager, dar acestea ar putea fi cele mai grele dintre toate: două meciuri de playoff pentru a duce România la prima sa Cupă Mondială în 28 de ani.

Lucescu are acum 80 de ani și nu se simte bine – dar nu și-a pierdut deloc energia, nici dragostea pentru joc. Din decembrie a fost internat în spital de trei ori, dar iată-l, cu un espresso în față, discutând despre lunga sa carieră, semifinala playoff-ului împotriva Turciei de joi și Ucraina, un loc pe care îl numea acasă.

Nu vrea, însă, să dezvăluie natura exactă a bolii sale de teamă că aceasta va deveni subiectul principal de discuție în următoarele săptămâni.

Alte articole

Mircea Lucescu face o schimbare de ultimă oră în lotul naționalei înainte de barajul cu Turcia! A fost convocat un nou jucător, fără meciuri pentru România

TURCIA – ROMÂNIA Două surprize uriaşe pregătite de Mircea Lucescu. Atacant de la UTA Arad!

Citește și : TURCIA – ROMÂNIA LIVE VIDEO ONLINE. Cine transmite meciul crucial pentru barajul la Mondiale. Anunţ important pentru fanii tricolorilor!

„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce trebuie să fac pentru România”, declară el pentru The Guardian într-un interviu rar.

„Am vorbit cu federația și mi-au spus că nu au putut găsi o soluție la situație. Nu sunt în cea mai bună formă, așa că m-aș fi retras dacă ar fi existat o altă opțiune disponibilă. Dar insist: nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră de a ne califica.”

Slăbit, însă merge înainte

Lucescu a slăbit, dar fața i se luminează încă atunci când vorbește despre fotbal. Așa a fost întotdeauna pentru el. Înainte de o carieră impresionantă de manager, a fost jucător și a fost căpitanul României la Cupa Mondială din 1970. Tricolorii au înfruntat Brazilia lui Pelé, Anglia – campioana en-titre – și Cehoslovacia.

România a lăsat o impresie puternică asupra lumii fotbalului. Au învins Cehoslovacia cu 2-1, dar au pierdut la limită împotriva Braziliei și Angliei. Fotbalul lor, sub îndrumarea emblematicului manager Angelo Niculescu, a fost recunoscut ca o inspirație pentru Pep Guardiola și tiki-taka.

„Am obținut niște rezultate extraordinare când am jucat fotbal în stilul nostru”, spune Lucescu. „Știam puține despre ce se întâmpla în jurul nostru; proveneam dintr-un regim comunist închis.

„Am ajuns la Campionatul Mondial din Mexic. Doar 16 echipe acolo. Am încercat să ne arătăm felul de a juca: știam să pasăm bine și am folosit asta pentru a contracara forța adversarilor noștri. După 1970, lucrurile s-au schimbat în echipa națională și ne-am pierdut identitatea.”

La doar un deceniu după acel turneu, însă, lui Lucescu i s-a oferit șansa de a antrena România pentru prima dată. Avea doar 36 de ani, dar echipa a ajuns la Euro 1984 (doar opt echipe au reușit) și era aproape de calificarea la Cupa Mondială din 1986 sub conducerea lui.

„Când am format echipa națională acum mai bine de 40 de ani, am vrut ca tinerii jucători să fie dornici să joace pentru România. Le-am oferit șanse la nivel de seniori. Vreau jucători puternic motivați și care își pot controla emoțiile. Am vrut să le construiesc încredere în sine – asta duce la performanță. Anii ’80 și ’90 au fost plini de succes.

Chiar dacă băieții au părăsit România după căderea comunismului pentru a juca în străinătate, și-au amintit întotdeauna de legătura dintre ei și echipa națională.”

„Va trebui să le explic băieților mei, celor care nu au jucat în Turcia, ce îi așteaptă”

În 1983, Lucescu i-a făcut debutul lui Gheorghe Hagi, în vârstă de 18 ani, probabil cel mai bun jucător din istoria României. Acesta a jucat ulterior pentru Real Madrid și Barcelona, ​​iar ulterior a fost antrenat de Lucescu la Brescia și Galatasaray. Lucescu a rămas antrenorul României până în 1986 și a pus bazele pentru ca țara să ajungă la trei Cupe Mondiale consecutive, în 1990, 1994 și 1998, precum și la Campionatele Europene din 1996 și 2000.

A urmat o carieră de succes ca antrenor de club, Lucescu conducând echipe precum Inter, Galatasaray și Beșiktaș, Zenit Sankt Petersburg, precum și Șahtior Donețk și Dinamo Kiev. Multă vreme, a fost al doilea cel mai de succes manager din lume, cu peste 30 de trofee câștigate, fiind în spatele lui Sir Alex Ferguson, înainte ca Guardiola să-l depășească.

A doua sa perioadă ca selecționer al României a început la scurt timp după Campionatul European din 2024. „Am simțit că este de datoria mea să preiau conducerea echipei. Nu a fost doar o responsabilitate majoră. A fost datoria mea pentru tot ceea ce mi-a oferit vreodată fotbalul românesc. Am fost îndatorat. Nu a fost niciodată vorba de bani, niciodată despre încă o medalie. Am destule trofee. Am sperat să ajut schimbând modul în care funcționează fotbalul românesc la nivel mental.”

În timp ce se afla în spital, a ținut legătura strânsă cu jucătorii și staff-ul său, analizând în același timp meciurile din Turcia. „Vom juca în fața unei atmosfere imposibile. O cunosc la perfecție: stadionul lui Beșiktaș. Când am părăsit clubul, mai aveam doi ani de contract, dar am lăsat banii clubului cu angajamentul ferm că îi vor folosi pentru a reconstrui stadionul. Este unul dintre cele mai bune stadioane pe care am fost vreodată. Când cealaltă echipă are mingea, pune presiune. Și este o presiune extraordinară. Nu știu dacă există vreun remediu pentru zgomotul pe care îl vor face. Va trebui să le explic băieților mei, celor care nu au jucat în Turcia, ce îi așteaptă.”

„Am nevoie de jucători care vin și își pun tot sufletul pe teren”

Lucescu știe ce îl așteaptă pe el și echipa în Turcia, dar alte lucruri l-au luat prin surprindere. „Am fost foarte surprins să văd cum s-au schimbat lucrurile de când m-am întors să antrenez România”, spune el.

„Este din ce în ce mai greu în zilele noastre să primești laude, nu-i așa? Adică glumesc pe jumătate, dar cred că vreau ca cei care ne critică să pună totul în context și să fie obiectivi, fără ură. Vedem cum circulă știrile false în zilele noastre și cum influențează publicul. Ceea ce era posibil acum 40 de ani nu mai este posibil acum, cu tot ce s-a întâmplat cu tehnologia și mass-media. Dar pur și simplu nu poți construi dacă ești înconjurat de un mediu negativ tot timpul. Este imposibil.”

Pregătirile pentru meciul cu Turcia nu au fost ușoare. Lucescu fusese afectat de retrageri și acum trebuie să se descurce fără portarul lui Celta Vigo, Ionut Radu, și mijlocașul lui Pisa, Marius Marin, din cauza accidentărilor. Amândoi ar fi fost titulari. Lucescu nu este genul care să se compătimească, însă.

„Am nevoie de jucători care vin și își pun tot sufletul pe teren. Și nu am nevoie de acele două ore sau de o zi sau două.

Vreau ca jucătorii echipei naționale să fie mai presus de toți ceilalți. Îi sun adesea pe băieți și le spun să încerce să facă asta și cealaltă. Pentru că nu am nevoie să alerge trei kilometri în timpul unei sesiuni de antrenament. În timpul unui meci, trebuie să alergi 11 kilometri! Dacă nu joacă, le spun să se antreneze mai mult decât oricine altcineva. Să meargă într-o pădure, să meargă într-un parc, să alerge și să facă mișcare. Totul începe în creierul tău. Îți creezi setările pentru succes sau eșec în creierul tău.

Vorbesc mult cu ei. Mă întreabă în mod regulat cum mă simt. Îmi mulțumesc că rămân prin preajmă. În discuțiile tactice trebuie să fiu rapid. [În zilele noastre] jucătorii își pierd concentrarea în timpul ședințelor după aproximativ 10 minute. Trebuie să le poți spune ce este esențial să știe în acele minute când îi ai pe deplin concentrați.”

Mircea Lucescu și-a părăsit apartamentul din Donețk cu tot ce era înăuntru în 2014

Lucescu refuză să privească în viitor spre o posibilă calificare în finala Cupei Mondiale – ar trebui să învingă Slovacia sau Kosovo în finala playoff-ului dacă ar învinge Turcia – dar s-a gândit la Ucraina, care se află pe un traseu diferit al playoff-ului. A lăsat o moștenire de neegalat după 12 ani la Șahtior Donețk și apoi a petrecut alți trei ani la Dinamo Kiev. Lucescu încă se gândește la casa pe care a lăsat-o în urmă în 2014.

A fost în Donețk când s-au tras primele focuri de armă, acum 12 ani, apoi la Kiev când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. „Țin legătura cu foștii mei jucători și cu prietenii mei din Ucraina. Situația de acolo este oribilă. Îmi amintesc că am plecat din Donețk în 2014, când a început conflictul în Donbas. Mi-am părăsit apartamentul cu tot ce era înăuntru și nu m-am mai întors. Nu știu ce s-a întâmplat cu casa mea de acolo. Nu am nicio informație de la nimeni, deoarece a trebuit să mutăm clubul din Donețk.”

Citește și : Turcia-România 2026. Veste tristă înainte de meciul de baraj, fostul selecţioner s-a stins din viaţă

Gândurile sale se întorc la prezent și la un playoff al Cupei Mondiale care este la doar câteva zile distanță. „Mă bucur pentru jucători. Au ajuns la acest nivel în circumstanțe extrem de dificile. Au jucat pentru cluburi din întreaga lume, de la China la statele din Golf, la ligile inferioare europene și la campionatul românesc. Încearcă să se adapteze și să-și facă un nume. Ca toți românii care lucrează în afara granițelor noastre.

Sper ca jucătorii mei să considere acest meci ca pe un moment care să marcheze un înainte și un după. Poate defini o generație. Ar fi o realizare extraordinară să ajungem la Cupa Mondială. Nu pentru mine, ci pentru România.”