Beki, o înmormântare de succes. Şi o mostră a României de mâine

În România mor în fiecare zi 700 de oameni şi, în consecinţă, avem zilnic 700 de înmormântări.În aceste condiţii de concurenţă atroce, e greu să ai o înmormântare de succes, adică o înmormântare televizată pe care să o vadă o ţară întreagă.

Marius Niţu
05 ian. 2012, 16:46

Beki Mondialu din Bărbuleştii de Ialomiţa a reuşit. Intrarea sa în pământ după ce a fost împuşcat de un consătean e atât un motiv de durere pentru familie cât şi un pretext pentru a face show.Nu-i supărare, aşa e obiceiul la ţiganii din zonă, circul trebuie să fie proporţional cu durerea, altfel nu te crede lumea că suferi. Şi, pentru asta, înmormântarea a fost tunată exact cum e tunat un Logan mai amărât, pentru că Beki o fi fost Mondial, dar n-a fost nici rege, nici împărat şi nici măcar bulibaşă. Totuşi sonorizarea a fost asigurată de boxele şi manelele lui Ştefan de la Bărbuleşti. Manele tari, personalizate, nu de serie. La motorizare erau prevăzuţi şase cai albi, în putere, dar s-a folosit un camion pentru simplul motiv că înăuntru încăpea mai multă lume îndurerată. În rest sclipici, poliţie, brad împodobit, jandarmi, salvări, totul stropit cu manele, multe manele, fără număr.Spectacolul a oripilat multe domnişoare comentator care, cu vocea cu care pun la punct vânzătoarele la mall, se întreabă retoric, tot la tv „Da' de ce trebuie să privim noi la aşa ceva?” Păi, un motiv ar fi că spectacolul e o parte a României de azi. O Românie de cele mai multe ori ignorată, dar tot Românie.Aşa cum cercetătorii forează prin Arctica pentru a scoate la lumină gheaţă veche de mii de ani, puţinele nunţi sau înmormântări televizate ale romilor scot la iveală un mod de trai dintr-un alt secol.Dacă asta nu ajunge, poate trebuie spus că România lui Beki,cel împuşcat de Bolovan, nu e aşa departe de România analiştilor şi a bloggerilor subţiri. „Forajul” prin Bărbuleşti arată simplu: o localitate cu 7.000 de oameni, aproape toţi romi, are 50 de salariaţi cu acte, mari şi laţi. Ăsta ar fi un prilej ca să te întrebi pe ce toacă banii Agenţia Naţională pentru Romi şi unde s-au dus cam o sută de milioane de euro prinse în tot felul de programe de şcolarizare, integrare şi reconversie a acestor minoritari. Nu de alta, dar acest statut nu e bătut în cuie. Comuna Bărbuleşti e o fabrică de făcut copii, aceasta fiind singura activitate de succes din zonă. Primarul are cinci, Beki avea nouă. În total, cifrele statistice reci spun că natalitatea romilor e de 2,5 ori mai mare decât media naţională. Cum ar veni, România lui Beki creşte mereu şi nu va mai putea fi ignorată mult timp.

Beki Mondialu din Bărbuleştii de Ialomiţa a reuşit. Intrarea sa în pământ după ce a fost împuşcat de un consătean e atât un motiv de durere pentru familie cât şi un pretext pentru a face show.Nu-i supărare, aşa e obiceiul la ţiganii din zonă, circul trebuie să fie proporţional cu durerea, altfel nu te crede lumea că suferi. Şi, pentru asta, înmormântarea a fost tunată exact cum e tunat un Logan mai amărât, pentru că Beki o fi fost Mondial, dar n-a fost nici rege, nici împărat şi nici măcar bulibaşă. Totuşi sonorizarea a fost asigurată de boxele şi manelele lui Ştefan de la Bărbuleşti. Manele tari, personalizate, nu de serie. La motorizare erau prevăzuţi şase cai albi, în putere, dar s-a folosit un camion pentru simplul motiv că înăuntru încăpea mai multă lume îndurerată. În rest sclipici, poliţie, brad împodobit, jandarmi, salvări, totul stropit cu manele, multe manele, fără număr.Spectacolul a oripilat multe domnişoare comentator care, cu vocea cu care pun la punct vânzătoarele la mall, se întreabă retoric, tot la tv „Da’ de ce trebuie să privim noi la aşa ceva?” Păi, un motiv ar fi că spectacolul e o parte a României de azi. O Românie de cele mai multe ori ignorată, dar tot Românie.Aşa cum cercetătorii forează prin Arctica pentru a scoate la lumină gheaţă veche de mii de ani, puţinele nunţi sau înmormântări televizate ale romilor scot la iveală un mod de trai dintr-un alt secol.Dacă asta nu ajunge, poate trebuie spus că România lui Beki,cel împuşcat de Bolovan, nu e aşa departe de România analiştilor şi a bloggerilor subţiri. „Forajul” prin Bărbuleşti arată simplu: o localitate cu 7.000 de oameni, aproape toţi romi, are 50 de salariaţi cu acte, mari şi laţi. Ăsta ar fi un prilej ca să te întrebi pe ce toacă banii Agenţia Naţională pentru Romi şi unde s-au dus cam o sută de milioane de euro prinse în tot felul de programe de şcolarizare, integrare şi reconversie a acestor minoritari. Nu de alta, dar acest statut nu e bătut în cuie. Comuna Bărbuleşti e o fabrică de făcut copii, aceasta fiind singura activitate de succes din zonă. Primarul are cinci, Beki avea nouă. În total, cifrele statistice reci spun că natalitatea romilor e de 2,5 ori mai mare decât media naţională. Cum ar veni, România lui Beki creşte mereu şi nu va mai putea fi ignorată mult timp.