Anca Sigartău a vorbit deschis despre momentele critice din viața ei. Actrița a mărturisit că s-a gândit de mai multe ori la sinucidere, prima dată când avea doar 20 de ani. Chiar dacă pe scenă era aplaudată, în realitate se confrunta cu lipsa banilor și riscul de a fi evacuată din casă.
Acum, problemele au trecut, dar au rămas cu ea lecții importante. În serialul „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN”, de la Antena 1, actrița joacă rolul Lenei, o femeie măcinată de regrete și secrete vechi. Acest personaj, spune chiar Anca Sigartău, i se potrivește de minune, deoarece reușește să transmită o emoție autentică.
„Am avut momente în care am vrut să renunț la viață… Au fost și la 20, au fost și când era să fiu dată afară din casă… Erau momente în care nu înțelegeam ce mi se întâmplă… Mă duceam la teatru, mă urcam pe scenă, eram aplaudată și se zicea: „Vai, Anca Sigartău, uite ce bine e!’ și eu mă duceam acasă și nu știam ce o să mi se întâmple, nu aveam bani, nu puteam să deschid gura, ca să nu cumva să explodeze știrea asta în stradă.
Viața mea e în funcție de sfânta Liturghia de duminică și în funcție de cum aleg eu să-mi mobilez mintea și să-mi fac lumea. Adică pot să citesc un Llosa sau un Marquez sau să mă uit la un film frumos și, după ce citești, lumea e frumoasă, nu mai ai cum să spui că ți-e greu. Deci lumea mea este în această zonă.
Pentru serial, îi mulțumesc doamnei Ruxandra Ion, oamenilor și echipei extraordinare pe care am întâlnit-o și experienței. Dar rămâne o experiență.
Nu mă voi duce în Cer cu rolul sau cu diplomele pe care le am, dar mă duc cu inimile pe care le-am atins și pentru asta, când mă duc acolo, indiferent de ce ar fi, încerc să-mi fac cât mai bine treaba’, a mărturisit actrița în podcast-ul „Magic Life’.
Mai mult, actrița a vorbit și despre boala cu care s-a confruntat în urmă cu mai mulți ani. Actrița a trecut prin momente cumplite după ce a primit diagosticul.
„Am avut un diagnostic foarte urât, e adevărat, la care trăiești un an de zile, așa era la momentul respectiv. Am avut Mola hidatiformă, care determină, într-adevăr, apariția tumorilor sub formă de strugure. E destul de rar. Eu l-am avut.
Într-adevăr, am fost rău… Într-adevăr, am făcut citostatice. Într-adevăr, pe citostatice, tumora respectivă a crescut, ăsta este un adevăr. Mi-era rău, aveam 28 de ani și doi copii și au fost doi ani în care mi-a fost foarte rău. Și trebuia să fiu pe picioare, deși eram în spital.
Și, în afară de Luminița Gheorghiu, care mi-era prietena cea mai bună, nici măcar părinții nu știau prin ce trec. Mama, tata nu au știut, au aflat după aceea, când s-a vorbit.
Sigur că te gândești la copii… Eu m-am gândit la copii. Dar la un moment dat, am încetat să mă gândesc la copii, pentru că am spus: „E cu siguranță un plan și am văzut atâția copii cu părinți alături de care s-a ales praful și am văzut copii singuri de care Dumnezeu a avut grijă și au reușit’ – și asta era pentru mine era cel mai important, ca Dumnezeu să aibă grijă de copiii mei.
Dacă mă rugam, nu mă rugam pentru sănătatea mea, eu mă rugam, așa cum mă rog și acum, ca Dumnezeu să le fie alături. Și, de fapt, Dumnezeu ne e alături, noi nu prea suntem alături de Dumnezeu’, a mai adăugat ea.