Un astfel de exemplu este cel al antreprenorului Sandu Băbășan, care a condus timp de șapte ani o companie de e-commerce, vândută ulterior în perioada 2016–2018. Decizia a fost determinată, potrivit acestuia, de creșterea constantă a pretențiilor salariale și a cerințelor angajaților, într-un context în care competiția dintre firmele de IT devenise extrem de intensă.
„Pe vremea respectivă, programatorii erau ZEI! Front-end developerii erau SEMIZEI. Iar fără un designer bun, nu avea sens să exiști. La fiecare 6 luni, cereau mărire de salariu. Pentru că așa făceau companiile de IT. Dacă nu te supuneai contextului, plecau. Dacă îi creșteai doar la unu, aflau toți. Not good. Lunar, 2-3 colegi cereau adeverință de salariu pentru un credit. Un nou imobil. Nu primul. Câteodată al 3-lea”, a povestit Băbășan, pentru StartupCafe.
Pentru a rămâne competitiv pe piața muncii, antreprenorul a investit constant în facilități pentru angajați, încercând să țină pasul cu ofertele altor companii din domeniu.
„Pe atunci finalizasem modesta sală de sport. Office cu 22 de birouri mici. Nu ne mai plăceau open space-urile pentru că tăiau creativitatea. Aveam deja sala de jocuri. Și curte. Și parcare. Și priveliște peste oraș. Și contract cu o firmă de taxi, ca să decontăm transportul până la și de la birou, acasă. Așa avea și concurența. Făceam 2 teambuildinguri. În anii mai răi, doar unul pe an. Concurența făcea tot două. Dar mai făceau o ieșire pe lună la Fabrica de Bere. La aripioare picante. Și party de Crăciun. Și Revelion. Ne-am făcut abonament la terenul de fotbal. Și echipamente. Așa avea și concurența”, a mai povestit el.
Cu toate acestea, cerințele angajaților au continuat să crească, depășind, în unele cazuri, limitele sustenabile pentru companie.
„Până într-o zi, când un senior semizeu a venit în birou: Sandu, mă mut la concurență. AU PISCINĂ LA BIROU”, povesteşte Băbăşan.
Momentul a fost unul de cotitură pentru antreprenor, care a realizat că nivelul așteptărilor din piață devenise dificil de susținut fără a afecta stabilitatea afacerii.
„Dragilor, în clipa aia, am deschis Piața de la A la Z să caut un teren în proximitate ca să fac o baltă de pescuit, ciubăr și bazin OLIMPIC. Man, noi aveam profit cam 18%. O companie în UK, una în DE și una în RO. Expunere pe 3 clienți mari. Dacă trebuia, făceam și un centru de echitație ca să am parte de ZEI și SEMIZEI. Dar BAZIN LA BIROU… nu aveam talent la înot. Am decis cu Vlad să vindem. Toți colegii ne erau prieteni. Ne erau dragi. Ne sunt dragi și acum. Dar condițiile erau vitrege pentru talentul nostru de a înota în ape atât de absurde”, a mai spus acesta.
În prezent, peisajul din IT s-a schimbat semnificativ, odată cu dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale, care democratizează accesul la competențe tehnice și reduce dependența de specialiști greu de găsit.
„Azi, AI-ul a închis BAZINUL concurenței. Azi, AI-ul a dat skill-uri de ZEU și taximetristului care îi plimba de la și până la birou. Nu mi-a părut rău că am vândut. Mi-a părut rău că fostul meu coleg nu a înotat în BAZINUL faimos, pentru că NU SE CUVINE SĂ FACI ASTA. LA BIROU. ȘI pentru că nici el nu știa să înoate. IT-ul clujean a fost delicios și ABSURD”, conchide el.