Calendar ortodox 9 aprilie 2026. Joi, în calendarul ortodox sunt sărbătoriți doi sfinți importanți. În această zi trebuie să avem grijă la cele trei momente nefaste având grijă să nu se întâmple ceva rău.
Ortodoxe
Sf. Mc. Eupshie; Sf. Cuv. Vadim
Greco-catolice
Sf. m. Eupsihie din Cezareea
Romano-catolice
Fer. Ubald, călug.
Calendar ortodox 9 aprilie 2026. Sfântul Mucenic Eupshie este pomenit în calendarul creștin de joi.
S-a născut în Cezareea Capadociei din părinți creștini, tatăl său era înalt demnitar al imperiului. A fost martor al persecuțiilor împotriva creștinilor dezlănțuite de împăratul Iulian Apostatul (361-363) și al redeschiderii templelor păgâne.
Sfântul Eupshie a dus o viață fără prihană și a ales să se căsătorească. În ziua nunții sale, s-a întâmplat să fie sărbătorit un idol, căruia îi erau aduse jertfe în templu.
Văzând Sfântul Eupshie pe elini, care erau mulți în Cezareea, că mergeau să aducă jertfe, s-a aprins inima sa pentru Hristos și, înainte de a se sfârși ospățul nunții, luând cu sine mulțime de creștini, s-a dus și a sfărâmat idolii și capiștea idolească au dărâmat-o până în temelie. Știind pătimirile ce urmau să vină asupra lui, a împărțit săracilor averea și se pregătea spre mucenicie.
Citește și: Superstiții în Săptămâna Patimilor. Ce înseamnă dacă plouă în Vinerea Mare
A fost arestat și pentru că nu s-a lepădat de credința în Hristos a fost torturat cu multe și grele chinuri și omorât prin tăierea capului.
I s-ar fi iertat lui îndrăzneala, că risipise capiștea, numai dacă s-ar fi închinat idolilor. Însă ostașul lui Hristos nu s-a supus nicidecum, ci stătea cu bărbăție în mărturisirea numelui lui Hristos.
Dar și Cezareea a fost lovită cu mânie de împăratul Iulian, în urma distrugerii templului.
‘Pentru că se făgăduia cu jurământ, că nu va înceta de a face rău cetății, nici va lăsa pe Galileeni – că așa numea el pe creștini – fără să poarte pe grumajii și pe capetele lor bucăți din capiște, până ce se va ridica iarăși capiștea cea risipită a zeilor elinești’. (Viețile Sfinților)
Și ei chiar așa ar fi făcut, dacă nu ar fi ajuns grabnica pieire pe împăratul cel urât de Dumnezeu.
Acesta, pornind o campanie militară împotriva perșilor și trecând prin Capadocia, i-a ieșit în întâmpinare Sfântul Vasile cel Mare, pe care l-a amenințat că la întoarcerea din Persia va răsturna și va risipi cetatea până la temelie; ‘cu plugul voi ara locul acesta, ca mai bine grâu să rodească decât oameni’, spunea el. (Viețile Sfinților)
A pierit însă chiar el, fiind ucis de Marele Sfânt Mucenic Mercurie. După moartea împăratului Iulian, poporul din Cezareea a zidit o biserică foarte frumoasă deasupra mormântului Sfântului Mucenic Eupshie.
Calendar ortodox 9 aprilie 2026. Sfântul Cuvios Vadim, pomenit în această zi, a fost închis în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din Persia, împreună cu șapte ucenici ai săi.
Sfântul Vadim era de neam foarte bogat și, când a voit să se facă monah, toată averea sa a împărțit-o săracilor. Apoi, a zidit o mănăstire în afara cetății, viețuind într-însa, cu fapte bune, sârguindu-se în toate a plăcea lui Dumnezeu și a împlini voia cea sfântă a Lui; pentru că era bărbat plin de dar și de adevăr, vas ales al lui Dumnezeu.
În temniță, a petrecut patru luni, legat împreună cu ucenicii săi, bătut aspru în toate zilele, răbdând însă cu bărbăție, pentru nădejdea și adevărata credință, pe care o avea către Dumnezeu.
Sfântul Vadim a fost omorât de către un demnitar al imperiului, pe nume Nirsan, care și el era creștin și pentru asta a fost închis. Temându-se însă de torturile la care urma să fie supus acesta a dat de știre că orice i se va cere, este gata să facă.
‘Împăratul auzind, s-a bucurat foarte și aducându-și aminte de Sfântul Vadim, i-a poruncit să-l elibereze din legături și să-l ducă din temniță la palatul său. Și a zis către boierii care stăteau înaintea lui: ‘Dacă Nirsan va ucide cu mâna sa pe Vadim, apoi să se dezlege din legături și să ia el toate averile lui Vadim’ ‘. (Viețile Sfinților)
A fost adus atunci Sfântul Vadim la Nirsan, care, luând sabia, s-a apropiat să-l ucidă pe mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de un cutremur, când a voit să-l lovească pe mucenic, s-a făcut ca o piatră nemișcată.
‘Iar robul lui Dumnezeu căutând spre el, a zis: ‘Până într-atât a crescut răutatea ta, o, Nirsane, încât, nu numai că te-ai lepădat de Dumnezeu, ci și pe robul Lui voiești a-l ucide? Vai ție, ticălosule, ce vei face în ziua aceea, când vei sta înaintea înfricoșatei judecăți, ca să dai un răspuns Dumnezeului Celui veșnic? Eu, o, ticălosule, mă săvârșesc în chinuri pentru Hristosul meu, însă n-aș fi voit ca din mâinile tale să fiu ucis, ci de la altul oarecare aș fi dorit, ca să sufăr moartea aceasta’ ‘. (Viețile Sfinților)
Nirsan, rușinându-se de cuvintele acelea și neputând să ucidă, stătea tremurând. După aceea, întărindu-și inima sa ca fierul, a lovit cu sabia în grumaji pe mucenic.
‘Dar de vreme ce mâinile ucigașului tremurau, era nevoie ca nu cu o lovire, ci cu mai multe să taie pe sfântul. Deci, lovindu-l de multe ori cu sabia în grumaji, abia a putut săvârși tăierea. Iar Cuviosul Vadim, într-o chinuire ca aceea, și-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu’. (Viețile Sfinților)
‘Apoi, nu după multă vreme, ucigașul acela și-a luat plata cea vrednică după faptele sale, căci cu multe feluri de răutăți fiind prins, a pierit de sabie, singur el fiindu-și ucigaș în a sa deznădejde’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Cuvios Vadim a trecut la Domnul în chinuri cumplite în ziua de 8 aprilie. Cei șapte ucenici ai săi au rămas în temniță încă patru ani, până la moartea împăratului persecutor. Iar după sfârșitul aceluia au fost eliberați și au fost lăsați în credința lor.
In Joia Mare este randuit sa praznuim patru evenimente din Saptamana Patimilor, primele doua facandu-se ziua, iar celelalte doua in noaptea de joi spre vineri.
Spalarea picioarelor ucenicilor
Prima dintre ele este Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Iisus Hristos, dandu-le prin aceasta, lor si noua, pilda de smerenie. ,,Dupa ce le-a spalat picioarele si si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si le-a zis: Intelegeti ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti pe Mine: Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora; Ca v-am dat voua pilda, ca precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi.”(IOAN 13,12-15)
Săptămâna Patimilor 2026. Începe curăţenia de Paşte!
Cina cea de Taina
Cea de-a doua semnificatie pentru Joia Mare este Cina cea de Taina, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi. (Matei 26, 20-30; Marcu 14, 17-31; Luca 22, 14-38; Ioan 13). ,,Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasat sa faceti intru pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.”(LUCA 22,19-20).
Gradina Getsimani
Cea de-a treia semnificatie din Joia Mare este Rugaciunea cea mai presus de fire, in Gradina Getsimani. ,,Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.

Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.”(IOAN 17, 17-23)
Tradarea
A patra semnificatie este Tradarea Domnului de catre Iuda. ,,Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este! Puneti mana pe El. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.”(MATEI 26,47-50).
In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. La Denia celor 12 Evanghelii se obisnuieste, in unele locuri, sa se puna la „Vii”, legate intre ele, cele 12 lumanari care au fost aprinse in timpul slujbei, cate una pentru fiecare Evanghelie. De asemenea, se duc la biserica vase noi, paine lumanari si vin si sunt lasate acolo pana la Pasti.
In Joia Mare oamenii obisnuiesc sa se spovedeasca. In traditia populara, pentru ca joia a fost Sarutul lui Iuda, e bine ca oamenii care se intalnesc sau care nu s-au vazut de mult timp sa nu se sarute pentru ca acest gest ar putea fi inteles ca o tradare.
In Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.
In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.
In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita.
Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: „Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te – nduri si sa ne dai / Cele oua – ncondeiate / De acolo din covate”.
In traditia populara Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. In acesta zi se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. Traditia spune ca in noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele mortilor se intorc la vechile lor locuinte, unde raman pana in sambata dinainte de Rusalii.
In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos.
Uneori, se obisnuieste sa se dea de pomana apa, fie se arunca pe mormant o galeata de apa, fie se duce apa la femeile mai batrane. Se spune ca nu e bine sa speli rufe in aceasta zi, pentru ca la morti, in loc sa ajunga pomana, se duce apa murdara de la spalat.
In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat.
Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor – un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.
Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra.
Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa „cu model”.
Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura.
Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor. Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat. Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, fariseii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau in oua rosii.
Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile Domnului. Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII-lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi.
Dar oul, simbol al fecunditatii si al formei aproape desavarsite, era folosit si de alte popoare, in ritualurile lor de sarbatori. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinoctiul de primavara, ofereau in dar, prietenilor si vecinilor, oua rosii. Acest obicei, mult practicat in Italia, Spania, Franta, Rusia si chiar in Persia, s-a transmis crestinilor de la pagani. Si romanii se zice ca foloseau ouale rosii la sarbatoarea lui Janus. La persi, egipteni, greci si gali oul era emblema universului, opera divinitatii supreme.
La crestini se credea ca el il reprezinta pe Creator, care creeaza tot si contine in sine totul. La romani este nelipsit in ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paste, dupa ce este sfintit si toata familia ciocneste oua. In dimineata primei zile de Paste, e obiceiul, in Bucovina, de a te spala cu ou rosu si cu bani, ca sa ai fata rosie ca oul si sa fii bogat tot anul.
Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce. Dar, daca vrem sa vorbim despre arta populara in privinta ornarii oualor de Paste, trebuie sa ne referim la incondeiatul oualor. Ouale inchistrite sunt simbolul Mantuitorului, care a iesit din mormant si a inviat, precum puiul din gaoace. In Bucovina (si nu numai) ele se numesc si „oua muncite”, dedicand stradania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.
Joia Mare este ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmand ca in Sambata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite.