Mircea Lucescu s-a stins din viață pe 7 aprilie, după ce a avut probleme cardiace care s-au agravat în ultimul timp și a fost nevoit să rămână la terapie intensivă.
Cornel Dinu, cel care i-a fost alături lui Mircea Lucescu de-a lungul cariere și alături de care a scris istorie pentru Dinamo, a oferit o primă reacție după moartea fostului antrenor. Concluzia acestui a fost că „fotbalul l-a ucis” pe fostul selecționer. În același timp, a evidențiat pasiunea imensă pe care Mircea Lucescu o avea pentru fotbal, lucru demonstrat și în realitate, atunci când a insistat să fie prezent pe banca echipei naționale a României pentru barajul cu Turcia, în ciuda recomandărilor medicale care îi cereau să stea liniștit.
„Acum am aflat și eu, m-a sunat cineva. Dumnezeu să-l ierte pe Mircea Lucescu. Fotbalul l-a ucis, din păcate, pentru că a vrut să stea și să fie lângă fotbal până în ultima zi a vieții lui. Din păcate inima lui Mircea Lucescu nu a mai vrut să bată și e bine să ne gândim la el numai cu lucruri bune”, a spus Cornel Dinu pentru FANATIK.
Mircea Lucescu și-a început cariera în fotbal în anii ’60, evoluând mai ales pentru Știința București și Dinamo București, dar și pentru echipa națională a României. Cariera sa de jucător a fost discretă pe plan internațional, însă experiența acumulată pe teren i-a oferit fundația solidă necesară pentru succesul viitor ca antrenor.
Transformarea lui în antrenor a fost spectaculoasă. Lucescu a devenit sinonim cu excelența în fotbalul european, câștigând titluri în România, Ucraina și Turcia și aducând gloria pe plan continental cu Șahtior Donețk, alături de care a cucerit Cupa UEFA în 2009. Capacitatea sa de a descoperi și forma talente tinere a transformat cluburile pe care le-a pregătit în adevărate forțe de temut.
Ultima aventura ca antrenor a avut-o pe banca naționalei României. A avut rezultate remarcabile în Nations League, însă, din păcate, calificarea la Cupa Mondială i-a scăpat printre degete în urma barajului cu Turcia. Pasiunea și dedicația cu care a abordat fiecare meci au rămas însă un exemplu de profesionalism pentru generațiile viitoare de antrenori și jucători.