Există mai multe variante prin care o proprietate poate ajunge în posesia moștenitorilor, însă fiecare procedură vine cu reguli, acte și costuri diferite. Părinții pot decide să își transfere proprietățile către copii încă din timpul vieții sau le pot lăsa moștenire după deces, prin acte prevăzute de lege.
Cei care vor să lase locuința copiilor au la dispoziție mai multe soluții legale. Cele mai folosite sunt donația, testamentul, moștenirea sau contractul de vânzare-cumpărare. Unele proceduri sunt mai rapide, altele oferă mai multă siguranță juridică și pot evita conflictele între moștenitori.
Una dintre cele mai frecvente metode de transferare a unei proprietăți către un moștenitor este donația. Procedura se face la notar și presupune transferul gratuit al proprietății către copil. Avantajul principal al donației este că actele se rezolvă relativ rapid, iar taxele sunt mai mici atunci când transferul se face între rude apropiate.
Citeste si Cât câștigă un notar în anul 2026. Este una dintre cele mai bănoase meserii juridice
Chiar dacă își donează locuința copiilor, părinții au la îndemână mijloace prin care se pot asigura că nu vor fi dați afară din casă până la deces. Oricât ar părea de ireală și de crudă această ipoteză, ei, bine, ceastă situație este întâlnită mai des decât ne-am imagina. De exemplu, părinții își pot păstra dreptul de a locui în continuare în casă pe tot parcursul vieții, chiar dacă locuința este trecută pe numele copilului. Această clauză poartă denumirea de uzufruct viager.
Atunci când într-o familie sunt mai mulți frați, împărțirea bunurilor poate deveni o sursă de tensiuni, mai ales dacă un singur copil primește casa prin donație sau testament. Potrivit legii, copiii sunt considerați moștenitori rezervatari. Cu alte cuvinte, ei au dreptul la o parte din moștenire, chiar dacă părintele a decis prin testament să-i lase casa doar unuia dintre copii.
Astfel, copiii care nu au primit nimic au dreptul să aatace în instanță testamentul.
În cazul unei donații făcute către unul dintre copii, valoarea imobilului poate fi luată în calcul ulterior la împărțirea moștenirii. Procedura este cunoscută sub numele de „raportul donației” și are rolul de a păstra echilibrul între moștenitori.
În afară de donație, părinții pot lăsa propriețile copiilor prin moștenire. Ei vor intra în posesia acestora abia după decesul părinților în urma procedurii de succesiune.
Pentru deschiderea succesiunii sunt necesare mai multe documente, printre care certificatul de deces, actele de proprietate și actele de stare civilă ale moștenitorilor.
Este important ca succesiunea să fie făcută în termen de maximum doi ani de la deces, deoarece în această perioadă anumite taxe notariale pot fi mai mici. După expirarea termenului, costurile cresc semnificativ.
Părinții pot alege și varianta testamentului, prin care stabilesc clar viitorul proprietar al averii lor. Testamentul poate fi făcut la notar și poate fi modificat oricând de către proprietar, pe parcursul vieții.
Specialiștii atrag atenția că testamentul nu anulează automat drepturile moștenitorilor rezervatari. Dacă părintele îi lasă casa doar unui copil, frații lui au dreptul să atace în instanță testamentul după moartea părintelui.
Ultima variantă de transfer al proprietății este contractul de vânzare-cumpărare între părinți și copii. Procedura presupune stabilirea unui preț și autentificarea actelor la notar. În unele cazuri, această variantă este folosită pentru a reduce riscul unor conflicte ulterioare între moștenitori.
Chiar dacă tranzacția are loc în familie, toate condițiile legale și fiscale trebuie respectate pentru ca actele să fie valabile.
În general, pentru transmiterea unei case sunt necesare câteva documente standard. De la caz la caz, notarul poate solicita documente suplimentare. Principalele acte de care ai nevoie sunt: