Cannes 2026: Performanţă fantastică, Cristian Mungiu Cristian Mungiu a câştigat al doilea Palme d’Or din carieră

Cannes 2026. Cristian Mungiu intră în cercul foarte restrâns al cineaştilor care au câştigat de două ori Palme d’Or. Regizorul român a primit primul său Palme d’Or în 2007 pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”.

Un moment inedit a avut loc sâmbătă seară, 23 mai, la Festivalul de Film de la Cannes, când Cristian Mungiu și actrița scoțiană Tilda Swinton și-au sărutat reciproc mâna, după ce trofeul Palme d’Or i-a fost înmânat regizorului român.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Savurez clipa de faţă. Lăsaţi-mi asta”, spune laureatul. „Prima dată este o surpriză. A doua oară vine plăcerea. Ne amintim întotdeauna de a doua oară. Această seară va rămâne gravată în memoria mea. Acest premiu mă face fericit, dar va trebui să aşteptăm douăzeci de ani pentru a şti care au fost cele mai bune filme. Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le las copiilor noştri. Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Trebuie să vorbim despre lucrurile relevante, iar acestea sunt la îndemână. Ne-am asumat riscul de a ne ridica vocea. Ceea ce simt eu este radicalizarea şi fracturarea societăţii. Acest film este un angajament împotriva oricărei forme de integrism, un pledoarie pentru empatie, pe care trebuie să o aplicăm mai des”.

Alte articole

Regizorul Cristian Mungiu, îngrijorat de radicalizarea societății: „Răbdarea e cam la limită”

O femeie îl acuză pe Cristian Mungiu că o filmează cu drona non-stop, „de fiecare dată când iese din casă, chiar și în anumite magazine”

În „Fjord”, pentru care a scris şi scenariul, regizorul îşi ancorează povestea în Norvegia pentru a pune faţă în faţă contradicţiile unei societăţi care predică toleranţa şi deschiderea faţă de ceilalţi, dar care poate exclude brutal pe cei care se abat de la calea trasată pentru ei.

Acest film este „un mesaj pentru toleranţă, pentru incluziune, pentru empatie. Sunt cuvinte frumoase pe care le iubim cu toţii, dar trebuie să le punem în practică mai des”, a declarat el la primirea Palme d’Or.

Inspirat din fapte reale, „Fjord” rezonează cu povestea personală a lui Cristian Mungiu, care a devenit sâmbătă al zecelea regizor care a câştigat două Palme d’Or, alături de Francis Ford Coppola, Ken Loach sau Michael Haneke.

Născut în 1968 la Iaşi (nord-estul României), regizorul în vârstă de 58 de ani a crescut sub dictatura lui Nicolae Ceauşescu, care a condus ţara cu mână de fier în numele unui comunism care promova emanciparea, dar care, de fapt, asuprea poporul.

„Am crescut sub un regim care ştia mai bine decât noi, cetăţenii, de ce aveam nevoie”, a declarat el pentru AFP în timpul festivalului de la Cannes.

„Am crezut că asta s-a oprit odată cu căderea comunismului şi astăzi descoperim că se poate întâmpla, chiar şi cu cele mai bune intenţii, în societăţile democratice”, a adăugat el.

Tocmai prin scufundarea în această perioadă întunecată a ţării sale, Cristian Mungiu a cunoscut consacrarea la Cannes.

Regizorul Cristian Mungiu, în competiţie la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes cu filmul „Fjord”, a fost deja recompensat cu patru premii. Distincţiile primite până acum de filmul lui Mungiu sunt: Premiul François Chalais (François Chalais Prize), Prix de la Citoyenneté (Citizenship Award), Premiul Juriului Ecumenic (Ecumenical Jury Prize) şi Premiul FIPRESCI (International Critics’ Prize).

Cristian Mungiu intră în cercul foarte restrâns al cineaştilor care au câştigat de două ori Palme d’Or. Regizorul român a primit primul său Palme d’Or în 2007 pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”.

UPDATE – Grand Prix a revenit filmului „Minotaure”

Andrei Zviagintsev a cerut „puţin timp să-şi revină”. Filmul său, turnat în Letonia, arată cum războiul afectează viaţa de zi cu zi a burgheziei ruse.

Regizorul, care trăieşte în exil, l-a criticat pe Vladimir Putin: „Milioane de oameni de ambele părţi ale liniei de conflict speră la sfârşitul masacrului, iar singurul care poate face acest lucru şi poate pune capăt acestei măcelări este preşedintele Rusiei”.

UPDATE – Premiul pentru regie, acordat ex aequo filmelor „La Bola Negra” şi „Fatherland”

Prezentatorul Xavier Dolan a fost aplaudat cu entuziasm atunci când l-a citat pe poetul palestinian Mahmoud Darwish. Premiul pentru regie a fost câştigat de un nou duo. Trofeul a fost acordat ex-aequo regizorului polonez Pawel Pawlikowski pentru road-trip-ul său în alb-negru „Fatherland” şi duo-ului spaniol Los Jarvis, maeştrii din spatele filmului „La Bola Negra”.

„Mă întrebam dacă să le aduc un omagiu celor care m-au precedat şi, realizând acest film, am înţeles că singura modalitate de a le aduce un omagiu acestor oameni era să mă asigur că următoarea generaţie va avea aceeaşi viziune”, au subliniat Javier Calvo şi Javier Ambrossi, care le-au adus un omagiu predecesorilor lor, nominalizaţi la Palme d’Or, Pedro Almodovar şi Rodrigo Sorogoyen. Şi au concluzionat: „Este cu adevărat un vis. Acest film este plin de empatie şi vorbeşte despre ceilalţi ca despre fiinţe umane. Arta ne permite să devenim oameni mai buni. Sper că arta va schimba oamenii care vor viziona acest film. Trebuie să purtăm suferinţa în noi de la o generaţie la alta şi să ne străduim să schimbăm lucrurile”.

UPDATE – Premiul juriului acordat filmului „L’Aventure rêvée” al regizoarei Valeska Grisebach

Acest film cu accente bulgare a fost distins cu Premiul juriului, destinat să recompenseze opere deosebit de originale. Regizoarea Valeska Grisebach explorează aici o faţetă ascunsă a Europei de la marginea continentului, prin intermediul căutării unei femei care încearcă să-şi regăsească prietenul din copilărie.

Un gând pentru „cele mai sumbre scenarii” prin care trece Libanul

Înainte de a înmâna premiul pentru scenariu, regizoarea Nadine Labaki („Capharnaüm”) „nu s-a putut abţine să nu se gândească la Liban”. O ţară „condamnată să trăiască cele mai sumbre scenarii” încă de la naştere. „A fost oare înţelept să părăsim ţara noastră, care traversează un război devastator?”, s-a întrebat ea. Din spusele ei, ţara Cedrului rezistă doar datorită iubirii sale pentru „artă” şi „viaţă”.

UPDATE – Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină a fost acordat actriţelor Virginie Efira şi Tao Okamoto

Încă o dată, două persoane au primit trofee pentru interpretare, acordate actriţelor Virginie Efira şi Tao Okamoto.

Cele două actriţe sunt protagonistele filmului „Soudain” al lui Ryusuke Hamaguchi. Virginie Efira nu şi-a putut stăpâni lacrimile şi a avut dificultăţi în a-şi începe discursul. „A fost o bucurie şi o onoare în fiecare clipă. Această aventură a fost una colectivă, o experienţă de viaţă care va rămâne întipărită pentru totdeauna. Are curajul incredibil de a privi cea mai bună parte din noi, care există în mijlocul contradicţiilor noastre”.

Publicul a aplaudat cu entuziasm. „Singurul motiv pentru care mă aflu aici este datorită regizorului nostru incredibil, dragostea şi sprijinul său pentru noi două şi pentru întreaga echipă. Acest lucru ne-a dat curajul să continuăm. Vă mulţumim că ne-aţi recunoscut ca cuplu”, a spus Tao Okamoto.

„Există Thelma şi Louise, dar sunt puţine filme în care două femei sunt protagonistele”, a subliniat Virginie Efira.

UPDATE – Premiul pentru scenariu i-a revenit lui Emmanuel Marre pentru filmul „Notre salut”

În „Notre salut”, regizorul francez Emmanuel Marre porneşte pe urmele lui Henri Marre, unul dintre strămoşii săi care şi-a încercat norocul în regimul de la Vichy. Acest film îndrăzneţ, cu Swann Arlaud în rolul principal, a primit premiul pentru scenariu.

Regizorul a adus un omagiu tehnicienilor – „Ei sunt, în primul rând, cei care fac cinema”. „Am încercat să înţelegem nevoia de a domina, de a ne linişti prin excludere (…), să înţelegem aceşti mici şefi care, atunci când se află la conducerea unui stat sau a unei întreprinderi, exclud, bombardează şi comit genocid”.

UPDATE – Premiul pentru interpretare masculină le-a revenit actorilor din „Coward”, Emmanuel Macchia şi Valentin Campagne

Tinerii actori din filmul istoric „Coward”, regizat de Lukas Dhont, despre iadul Primului Război Mondial, au fost foarte emoţionaţi şi au strigat de bucurie. „Mulţumim, Lukas, că ne-ai schimbat viaţa. Coward ne reaminteşte importanţa artei, a dansului şi a iubirii. La început, Emmanuel şi cu mine nu ne-am înţeles, dar apoi ne-am înţeles. Da, este posibil să fii neîndemânatic”, a declarat Valentin Campagne. „Coward a fost o experienţă de viaţă pentru noi”, a continuat Emmanuel Macchia. „Sper că acest film îi va ajuta pe tineri să se iubească pe ei înşişi şi să se accepte aşa cum sunt, pentru că acesta este cel mai frumos lucru”.

UPDATE – Isabelle Huppert i-a adus un omagiu actriţei Barbra Streisand

Barbra Streisand a primit un Palme d’Or onorific. Actriţa şi cântăreaţa americană nu a putut fi prezentă la eveniment din cauza unei accidentări la genunchi.

„Ea şi-a transformat diferenţele într-un punct forte, şi-a cultivat unicitatea în loc să o ascundă”, a fost omagiu lui Isabelle Huppert pentru artista americană. „O carieră ca a dumneavoastră nu se răsplăteşte, ci se contemplă”.

Pentru Isabelle Huppert, Barbra Streisand are cele mai frumoase mâini din istoria cinematografiei. Huppert a celebrat-o pe Streisand ca pe o femeie „care gândeşte, care doreşte, care alege”. Care a îndrăznit să şocheze ocupând toate rolurile din „Yentl” (1983).

„Draga mea Barbara, îmi amintesc de tine în fiecare dintre filmele tale”, a mărturisit actriţa din „Les Valseuses”, într-o declaraţie care a semînat cu o declaraţie de dragoste. „Amuzantă, melancolică, fermecătoare”, a adaugat ea, înainte de a evoca latura ascunsă a acestei embleme: „În spatele partiturii, textului sau filmului ei se află întotdeauna o femeie singură. O femeie care nu s-a simţit niciodată pe deplin în largul ei cu celebritatea şi care credea doar în muncă”.

„Suntem fericiți să anunțăm că FJORD a primit Premiul François Chalais, o distincție cu o lungă tradiție în Franța”, au transmis realizatorii filmului.

Premiul a fost ridicat în cadrul ceremoniei de producătorul Tudor Reu și de directorul de imagine Tudor Vladimir Panduru.

Distincția François Chalais este acordată anual înaintea galei oficiale de premiere a Festivalului de la Cannes și recompensează filme dedicate valorilor jurnalismului.

Premiul a fost creat în 1996 de Mei-Chen Chalais, soția jurnalistului și criticului francez François Chalais, ca omagiu pentru activitatea acestuia. Chalais a fost unul dintre cei mai cunoscuți reporteri francezi de cinema și a relatat de la aproape 50 de ediții ale Festivalului de la Cannes.

Distincția este acordată în parteneriat cu France Télévisions și cu Festivalul de la Cannes.

Echipa filmului a mulțumit juriului pentru „această recunoaștere importantă” acordată producției.

„Fjord” marchează revenirea lui Cristian Mungiu în competiția de la Cannes, unde regizorul român este unul dintre cei mai cunoscuți cineaști ai ultimelor două decenii.

Cristian Mungiu, regizorul filmului „Fjord” premiat deja la Cannes

Mungiu a câștigat Palme d’Or în 2007 pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile” și a obținut ulterior mai multe premii pentru regie și scenariu la Cannes.

Potrivit prezentării oficiale, „Fjord” explorează tensiunile morale și personale generate de o anchetă jurnalistică desfășurată într-o comunitate izolată din nordul Europei.

Filmul abordează teme precum adevărul, manipularea informației și responsabilitatea publică a presei.

Directorul de imagine Tudor Vladimir Panduru este unul dintre cei mai apreciați cinematografi români ai noii generații. El a colaborat în ultimii ani la mai multe producții europene premiate.

Succesul de la Cannes reprezintă o nouă recunoaștere internațională pentru cinematografia românească, prezentă constant în marile festivaluri europene în ultimele două decenii.

Cristian Mungiu: „Cinemaul trebuie să rămână controversat. Nu sunt aici pentru a face pe placul cuiva”

„Mi se pare că, în lumea cinematografiei, am început să pierdem puţin libertatea de a ne exprima cu adevărat gândurile. Există prea multe filme „politically correct” care îţi confirmă că ideologia momentului este cea corectă, iar asta nu este ceea ce ar trebui să facă cinematografia”, declară regizorul într-un interviu acordat AFP.

În „Fjord”, regizorul îşi ancorează povestea în Norvegia, unde un cuplu evanghelic foarte credincios (Sebastian Stan şi Renate Reinsve) se stabileşte împreună cu cei cinci copii ai săi şi pare, la început, să se integreze fără probleme într-o societate care îşi proclamă toleranţa şi respectul faţă de minorităţi.

Însă totul se opreşte brusc când apar suspiciuni de violenţă domestică împotriva copiilor. Autorităţile încep să-i privească cu ochi critici pe cei doi soţi, pun la îndoială educaţia lor strictă, care exclude YouTube-ul şi smartphone-urile, şi le critică credinţa.

Tensiunea creşte până când se declanşează o procedură de plasament a copiilor, inclusiv pentru cel mai mic dintre fraţi, un nou-născut alăptat de mama sa.

Cristian Mungiu refuză să ia partea taberei conservatoare, el care a câştigat Palme d’Or acum 20 de ani cu „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, film care denunţă incriminarea avortului în România.

Filmul „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu cu Sebastian Stan, selectat în competiția oficială la Cannes pentru Palme d’Or: „Cel mai frumos cadou pe care îl puteam primi”

Dar el recunoaşte că are „aşteptări mult mai mari de la o societate progresistă care consideră că a găsit răspunsurile potrivite pentru viitor şi care se consideră în continuare superioară”.

Nu contează, adaugă el, că filmul său ar putea bucura detractorii curentului „woke” şi ar putea irita susţinătorii acestuia. „Nu sunt aici pentru a face pe placul cuiva”, subliniază cel care a semnat, de asemenea, dialogurile şi scenariul filmului. „În cinema trebuie să ne asumăm riscuri”.

Inspirat din fapte reale, „Fjord” se regăseşte în povestea personală a regizorului în vârstă de 58 de ani, care a crescut în România lui Nicolae Ceauşescu, care a condus timp de treizeci de ani (1967-1989) în numele unui comunism care promitea emanciparea, dar care, de fapt, oprima poporul.

„Am crescut sub un regim care ştia mai bine decât noi, cetăţenii, de ce aveam nevoie”, îşi aminteşte el. „Am crezut că acest lucru s-a încheiat odată cu căderea comunismului, iar astăzi descoperim că se poate întâmpla, chiar şi cu cele mai bune intenţii, în societăţile democratice”.

Mungiu nu vede însă filmul său ca pe o critică la adresa progresismului actual, ci ca pe o reflecţie asupra polarizării crescânde a societăţilor noastre.

„Este foarte important ca acest lucru să genereze un fel de dezbatere asupra motivelor pentru care avem acest gen de societăţi radicalizate atât la stânga, cât şi la dreapta”, mărturiseşte el. „Uneori ne întrebăm cum am ajuns în acest punct şi de ce ne este atât de greu să trăim într-o societate în care oamenii au valori diferite”.

Citește și: Fulgy încasează sume exorbitante de pe TikTok. Într-o singură lună, a făcut 100.000 de euro din live-urile scandaloase

La un nivel mai personal, „Fjord” ar putea să-l introducă pe Mungiu în cercul foarte restrâns al cineaştilor care au câştigat două Palme d’Or.

„Sunt foarte bucuros că, după doi ani de muncă în care întreaga echipă a filmului şi actorii spuneau «ne vom revedea la Cannes», acest lucru s-a întâmplat cu adevărat. Dar acum trecem la un alt nivel de presiune”, observă el.

Proiectat luni pe Croazetă,, filmul „Fjord”, care va fi lansat în Franţa în luna august, a fost bine primit de critica internaţională şi se numără printre favoriţii la Palme d’Or, care va fi decernată sâmbătă. „Este absolut firesc şi uman să speri că vei câştiga un premiu”, mărturiseşte regizorul.