Cărucioarele de la Lidl ascund unul dintre cele mai mari secrete ale retailerului. Trucuri care-ţi umplu coşul şi îţi golesc cardul în weekend

Timp de peste două decenii, România a fost una dintre economiile cu cea mai rapidă convergență din Uniunea Europeană. PIB-ul pe locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la sub 30% din media UE27 la începutul anilor 2000 la circa 78% în 2025 (peste Croatia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Grecia si Bulgaria, si la mica distanta de Polonia).

Salariile au crescut accelerat, consumul populației s-a extins puternic (consumul populatiei per capita la PPS in 2025 a ajuns la 93.5% din media UE27, peste 12 tari din UE), iar standardul de viață s-a apropiat vizibil de cel din Europa Occidentală. Pentru o perioadă lungă de timp, România a fost percepută drept una dintre poveștile de succes ale Europei Centrale și de Est, o economie capabilă să recupereze rapid decalajele față de Vest.

Modelul economic care a susținut creșterea din ultimii ani începe să își atingă limitele. Consumul nu mai este motorul economiei, care trebuie să se bazeze pe competitivitate, astfel că retailerii sunt nevoiţi să apeleze la toate mijloacele pentru a-şi menţine profiturile din ultimii ani.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Povestea Lidl începe în 1930, când Josef Schwarz devine partener într-o afacere germană de comerţ cu ridicata de fructe exotice, numită Südfrüchte Großhandlung Lidl & Co.. Afacerea exista încă din 1858, dar odată cu intrarea lui Schwarz este rebotezată Lidl & Schwarz KG, orientându-se treptat spre distribuţia de produse alimentare. Al Doilea Război Mondial distruge sediile companiei, iar reconstrucţia durează aproape un deceniu. Dar încăpăţânarea de a continua va fi o trăsătură definitorie pentru ceea ce urmează să devină Lidl.

Alte articole

Cum să faci ouă prăjite aromate și crocante adăugând un simplu ingredient în tigaie

Weekend cu surprize pentru două zodii. Semnul pe care îl primesc acești nativi le schimbă viața

Lidl testează reguli noi în parcările magazinelor. Șoferii care lasă mașina prea mult riscă o taxă de 36 de euro

În 1968, Dieter Schwarz, fiul fondatorului, deschide primul magazin sub brandul Handelshof, precursorul actualului Kaufland. Cinci ani mai târziu, în 1973, inspirat de succesul Aldi, decide să testeze un nou format: magazin de tip discounter. Pentru a evita conotaţia negativă a numelui Schwarzmarkt („piaţă neagră”), cumpără pentru 1.000 de mărci germane dreptul de a folosi numele Lidl de la un fost profesor pensionar, Ludwig Lidl. Aşa se naşte primul Lidl din Ludwigshafen.

De la început, Lidl adoptă o strategie de preţ redus combinată cu eficienţă operaţională maximă: gamă restrânsă de produse (aprox. 1.500–2.000 SKU faţă de 30.000+ într-un hipermarket) pentru a reduce costurile logistice; mărcile proprii devin fundamentul ofertei, aducând marje mai bune şi control total asupra calităţii; formate standardizate de magazine, cu layout aproape identic, pentru optimizarea fluxului de clienţi şi a costurilor de amenajare; achiziţii centralizate şi putere de negociere agresivă cu furnizorii, ceea ce permite menţinerea preţurilor scăzute.

În 1977, Lidl avea deja 33 de magazine în Germania. În acelaşi an, Dieter Schwarz împarte afacerea familiei în două divizii: Lidl (magazine discounter) şi Kaufland (hipermarketuri).

La finalul anilor ’80, începe aventura internaţională:

• 1988: Franţa
  1994: Marea Britanie
  Urmează Spania, Italia, Belgia şi treptat Europa Centrală şi de Est după căderea Cortinei de Fier.Intrarea Lidl într-o ţară urmează mereu acelaşi scenariu:
• Preţuri agresiv de mici la produsele de bază.
  Magazine în zone accesibile, adesea mai mici decât supermarketurile tradiţionale, dar cu flux rapid de cumpărători.
  Campanii de marketing minimale, mizând pe reputaţia „cel mai mic preţ” şi pe eficienţa vorbelor care circulă de la client la client.
• Testarea şi adaptarea gamei la preferinţele locale (ex.: produse româneşti în Lidl România).

Iar dacă în primii ani, magazinele Lidl aveau un aer auster — rafturi simple, fără decoraţiuni, produse expuse direct din cutiile de carton. În timp, strategia s-a rafinat:

• Au fost adăugate secţiuni de panificaţie cu pâine caldă, produse proaspete de patiserie şi mirosul inconfundabil care atrage clienţi.
  A apărut „Aisle of Middle” (raionul surpriză) cu produse non-alimentare, promoţii săptămânale şi articole inedite, devenit un fenomen cultural în multe ţări.
  Calitatea mărcilor proprii a fost îmbunătăţită pentru a concura direct cu brandurile consacrate.

Astăzi, Lidl are peste 12.600 de magazine în 31 de ţări şi peste 230 de centre logistice. Face parte din Schwarz Group, cel mai mare retailer din Europa ca cifră de afaceri, cu peste 175 de miliarde € în 2024.

Strategia sa rămâne aceeaşi: preţ mic, gamă controlată, eficienţă maximă, dar cu o imagine de brand mai prietenoasă şi adaptată la aşteptările consumatorilor moderni.

Retailerul s-a confruntat însă şi cu critici de-a lungul existenţei sale. Spre exemplu, potrivit mărturiilor din documentarul „Lidl: The Insiders” difuzat de ZDF, există câteva tactici folosite de Lidl legate de designul şi dimensiunea cărucioarelor, menite să influenţeze comportamentul de cumpărare:

• Cărucioare mai mari decât necesarul obişnuit – Cu cât spaţiul din cărucior este mai generos, cu atât clientul are tendinţa să îl umple mai mult, chiar dacă iniţial nu intenţiona să cumpere atât de multe produse.
  Produse mici raportat la dimensiunea coşului – Articolele de dimensiuni mai reduse, plasate în spaţiul generos al căruciorului, creează impresia vizuală că nu ai cumpărat „prea mult”, încurajând astfel adăugarea altor produse.
  Plasarea strategică a ofertelor – Produsele aflate la promoţie, în special cele de dimensiuni mici sau ambalate atractiv, sunt poziţionate astfel încât să fie uşor adăugate în cărucior pe parcursul cumpărăturilor.

Unul dintre angajaţii intervievaţi chiar a declarat: „Dacă am fi avut cărucioare de cumpărături mai mici, Lidl nu ar fi putut obţine niciodată vânzările pe care le are acum.”

Aceste tehnici fac parte din strategia de retail psihologic, folosită şi de alte lanţuri de supermarketuri, dar în cazul Lidl au fost scoase în prim-plan de foşti sau actuali angajaţi.

Deşi modelul Lidl este un exemplu de eficienţă şi expansiune globală, de-a lungul anilor compania a fost implicată în mai multe scandaluri şi acuzaţii: un reportaj al revistei Stern a dezvăluit în 2008, de pildă,  că Lidl ar fi folosit detectivi privaţi şi camere ascunse pentru a monitoriza angajaţii — inclusiv timpul petrecut la toaletă, starea de sănătate sau viaţa personală. Practica a dus la amenzi şi la o pierdere temporară de imagine.

„Revoluția Cărucioarelor” de la Lidl. Supermarketul lansează geanta-cărucior, o combinație de fun-fashion și, probabil, haz de necazul disparițiilor mega-coșurilor pe roți

Gigantul Lidl a venit în acest an cu o nouă propunere fun fashion care are cumva altă însemnătate la noi la București, orașul unde se produce constant fenomenul „dispariția cărucioarele de supermarket”, care „o iau la pas” prin oraș.

De ce a angajat-o Lidl pe marea campioană de 56 de ani. Fosta sportivă are o avere de peste 140 de milioane de euro

Iar propunerea se cheamă „Trolley Bag”, geanta inspirată de forma căruciorului de cumpărături, vine ca o mișcare strategică menită să ofere clienților o alternativă portabilă.

Mega-coșurile metalice pe roți sunt, deseori, întâlnite „cutreierând” prin București – în stații de autobuz, prin piețele unde își desfășoară activitatea comercianții din Capitală, care le transformă în „tarabe”, sau chiar urcate în mijloace de transport în comun. În acest context local, lansarea genții-cărucior la London Fashion Week ne pare, de la București, mai mult decât o extravaganță „feșonistă”. Este parte din deseori simpatica strategie de marketing a  Lidl, acum print transformarea utilității căruciorului într-un detaliu de modă.

Autorul genții este Nikolas Bentel (cunoscut Nik Bentel) , un artist și designer italo-american, stabilit în New York, cunoscut pentru creațiile sale conceptuale și obiectele de design care îmbină arta performativă cu produsele funcționale.

Toate marile magazine folosesc trucuri pentru vânzări mai multe

Marile lanţuri de magazine le cunosc și se folosesc de ele ca să obţină profit. Ba, mai mult, sunt dispuse să plătească bani grei pentru studii despre cum ar putea să le îmbunătăţească. Este vorba despre secretele plasării optime a produselor.

Plasarea produsului este unul dintre cele 4 concepte vitale pentru comunicarea directă dintre companii și clienţi, potrivit lui Philip Kotler, unul dintre părinţii marketingului. Produsul, preţul, plasarea și promovarea alcătuiesc un tot unitar, în viziunea marketerului, iar optimizarea fiecăruia dintre aceste unităţi de marketing contribuie sine qua non la succesul oricărui business.

Chiar dacă nu are o reputaţie atât de puternică precum promovarea, în acest amalgam numit mix de marketing, plasarea unui produs este la fel de importantă pentru vânzarea lui cum este publicitatea. Ba, uneori, tocmai pentru că clienţii nu sunt conștienţi de efectele ei, plasarea poate fi chiar mai eficientă decât publicitatea.

Specialiștii știu că există tertipuri prin care clienţii pot fi determinaţi în mod arbitrar să cumpere un anumit produs în defavoarea altuia și nu se sfiesc să se folosească de ele în scopul creşterii profitului. O trecere în revistă a unora dintre aceste numeroase tertipuri te poate ajuta nu doar să faci cumpărături mai conștient, ci poate chiar să economisești bani.

Avantaje invizibile: Direcţia de mers te duce cu mai multe produse la casa de marcat nu doar la Lidl

Probabil nu ai remarcat niciodată până acum că, în majoritatea hipermarketurilor, direcţia de mers a cumpărătorului este în direcţia inversă a acelor de ceasornic. Acesta nu este un sens întâmplător, ci unul atent gândit să profite de faptul că cei mai mulţi cumpărători sunt dreptaci. Specialiștii spun că atunci când produsele sunt plasate pe rafturi și în stânga, și în dreapta, dreptaciul va fi mai tentat să întindă mâna spre produsele din partea stângă.

Unii marketeri își calculează atât de precis atractivitatea produselor, încât știu cu exactitate, de exemplu, că cea mai vandabilă nuanţă de coacere a bananelor este Pantone 12-0752. Prin urmare, vor regla lumina ambientală din jurul fructelor la o nuanţă care să potenţeze aspectul lor și să pară mai coapte. Tot la raionul fructe-legume se practică stropirea produselor cu apă, pentru a părea mai proaspete și, în cazul unora, mai grele, crescându-le astfel și preţul la cântar.

Monetizarea timpului: Podeaua funcţionează ca un ceas invizibil în multe supermarketuri

Timpul costă bani. Însă probabil nu te-ai gândit niciodată că preţul timpului tău poate fi calculat luând, de exemplu, în calcul, dalele care alcătuiesc podeaua unui magazin. Puţini știu că bucăţile de gresie/podea dintr-un supermarket sunt suficient de mici încât, trecând peste ele cu un cărucior de cumpărături, zgomotul rezultat (clic-clac, clic-clac) să îţi dea senzaţia că mergi prea repede, chiar și atunci când nu ai un ritm alert. Inconștient, vei fi predispus să încetinești, sporind astfel timpul pe care îl petreci uitându-te la produse, crescând implicit șansele de a cumpăra.

Pe timpul mai mult petrecut în preajma produselor se bazează multe alte tactici de plasare. De exemplu, faptul că produsele lactate sunt situate, de obicei, în cel mai din spate colţ al magazinului, cel mai probabil în partea stângă. Lucrul acesta contează, pentru că majoritatea cumpărătorilor care se află într-un hipermarket doresc să cumpere cel puţin un produs lactat. Dacă lactatele s-ar afla la intrarea în magazin, oamenii ar ajunge repede la produsele dorite și s-ar îndrepta apoi mai repede spre casă, iar asta nu este în interesul marketerului. Cu cât durează mai mult să ajungi la lactate, cu atât crește predispoziţia cumpărătorului de a achiziţiona și alte produse până ajunge acolo.

Tot pe avantajul timpului se bazează magazinele care pun în fundal muzică aleasă după specificul clientului. Este intuitiv că, dacă atmosfera din magazin este plăcută, clientul va petrece mai mult timp în perimetrul acestuia.

De asemenea, o caracteristică a magazinelor care vând produse destinate femeilor este că plasează cât mai multe oglinzi și cât mai multe cabine de probă, astfel încât clientele să se simtă relaxate și liniștite să își analizeze imaginea și să încerce produsele, sporind astfel șansele de a le cumpăra.

Poziţionarea produselor atrage atenţia cumpărătorilor
Multe dintre achiziţiile noastre nu sunt bazate pe nevoi, ci pe impuls. Iar managerii profită din plin de acest aspect, plasând în locuri cât mai vizibile produsele pe care vor să le vândă. De exemplu, prăjiturelele aflate la capătul rândului de rafturi sau oferta aceea la șampon ori reducerea la prosoape nu sunt, niciuna, așezate acolo pentru că nu mai era loc la raft, ci pentru că acele capete de raft care dau înspre culoar sunt printre cele mai vizibile locuri din magazin.

Guma de mestecat, bombonelele, chipsurile se numără printre achiziţiile care nu se află pe listele noastre de cumpărături, însă, cumva-cumva, ajung în coșurile noastre și, în final, în plase. Lucrul acesta se întâmplă pentru că ele sunt plasate în locul în care suntem cel mai sensibili la cumpărături din impuls: casa de marcat. Când stai la coadă la casă și ai de așteptat, inevitabil te uiţi în jur. Vezi guma de mestecat, vezi bomboanele și le adaugi pe banda rulantă.

Așezarea produsului în câmpul vizual al clientului nu vizează numai impulsul vs. raţiunea cumpărătorului, ci și vârsta lui. De exemplu, la raionul de jucării, vom observa deseori că jucăriile mai scumpe (casele pentru păpuși, construcţiile din cuburi mai complexe) sunt plasate mai jos pe raft, acolo unde copiii ajung mai ușor. Accesul la ele le va crește dorinţa și, implicit, frecvenţa de „mami, ia-mi și mie…”.

În ultimii ani, modelul economic al României s-a bazat într-o măsură foarte mare pe consum intern. Salariile au crescut rapid, cheltuielile publice au accelerat, iar deficitul fiscal a rămas printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană (chiar cel mai ridicat in anii recenti). În anumite perioade, salariile au crescut cu ritmuri anuale de peste 10–15%, mult peste dinamica productivității.

Acest model a funcționat o perioadă. Consumul a susținut creșterea economică, companiile au vândut mai mult, iar veniturile populației au crescut. Problema este însă că economia nu și-a extins suficient capacitatea de producție pentru a susține această cerere suplimentară. O parte tot mai mare a consumului a fost acoperită prin importuri.

Rezultatul este vizibil în deteriorarea rapidă a deficitului extern. Deficitul de cont curent a atins 8.3% din PIB in 2024, cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Practic, România consumă sistematic mai mult decât produce. Economia a devenit mai dependentă de servicii și consum, în timp ce sectoarele productive și-au redus treptat contribuția la creștere.