Calendar ortodox 22 iunie 2026. Luni, Biserica Ortodoxă prăznuiește doi sfinți importanți: Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul (Mitropolitul Țării Românești) și Sfântul Sfințit Mucenic Eusebie (Episcopul Samosatelor)
Ortodoxe
Sf. Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești; Sf. Sfințit Mc. Eusebiu, episcopul Samosatei
Greco-catolice
Sf. ep. m. Eusebiu de Samosata; Sf. Paulin de Nola
Romano-catolice
Ss. Paulin de Nola, ep.; Ioan Fisher, ep., și Thomas Morus, m.; Niceta de Remesiana, ep.
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolit al Țării Românești (1823-1834), este sărbătorit în ziua de 22 iunie.
Sfântul Grigorie (Gheorghe) s-a născut în anul 1765, la București. A intrat în monahism, sub numele de Grigorie, la Mănăstirea Neamț. Fiind iubitor de liniște și de rugăciune, tânărul monah Grigorie a plecat în Sfântul Munte Athos.
Întors la Mănăstirea Neamț, Sfântul Grigorie a urmat traducerea și tipărirea lucrărilor patristice ascetice și duhovnicești.
În anul 1820, s-a așezat, pentru o vreme, în Mănăstirea Antim, din București, iar mai apoi, la Mănăstirea Căldărușani.
Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop, în 1823, fiind așezat în scaunul mitropolitan de la București (1823-1834).
Pentru viața și activitatea sa duhovnicească și culturală, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în memoria Bisericii și a neamului românesc drept cel mai de seamă întâistătător al Mitropoliei Țării Românești din secolul al XIX-lea, pentru aceasta el a fost supranumit ‘Dascălul’. A trecut la cele veșnice în 22 iunie 1834 și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
Canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascalul a fost proclamată la 21 mai 2006, în ziua hramului Catedralei Patriarhale din București, Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Moaștele Sfântului Grigorie Dascălul se află la Mănăstirea Căldărușani, din județul Ilfov, mănăstire zidită între anii 1637-1638 și înzestrată cu multe daruri de către domnitorul Matei Basarab (1632-1654).
* Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu a trăit în timpul împăraților romani Constanțiu (337-361), adept al ereziei ariene, fiul împăratului Constantin cel Mare (306-337), și Iulian Apostatul (361-363). Acesta din urmă a apostaziat de la credința creștină și a reintrodus cultul zeilor în imperiu.
Sfântul Eusebiu a fost ierarh în timpul în care Biserica era tulburată de erezia ariană (condamnată la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc în anul 325) și de reintroducerea cultului zeilor, fapt care a generat noi persecuții împotriva creștinilor.
‘Atunci multe biserici ale celor dreptcredincioși erau fără de slujitori și scaunele arhierești fără de arhierei, unii fiind uciși de arieni pe vremea împărăției lui Constanțiu, iar alții de închinătorii de idoli de sub stăpânirea lui Iulian. Și de n-ar fi scurtat Domnul viața și împărăția lui Iulian, abia ar fi rămas vreo biserică cu slujitorii săi întreagă’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Eusebiu era atunci episcop al cetății Samosata, ce aparținea de Patriarhia Antiohiei.
Îmbrăcat în soldat, el mergea prin cetățile din Siria, Fenicia și Palestina, hirotonind preoți și episcopi ortodocși într-o vreme în care multe din scaunele episcopale erau ocupate de ierarhi arieni.
A fost exilat în Tracia, în timpul împăratului Valens (364-378). În anul 379, după moartea lui Valens, s-a întors în Samosata.
A fost omorât de o oarecare femeie ariană, care a aruncat o cărămidă asupra sfântului, așa a trecut la Domnul.