Burevestnik, noua rachetă fabricată de ruși, dă fiori pe toate meridianele, mai ales după i-au fost descifrate secretele. Au reușit asta doi cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din SUA, care spun că au descoperit principiul de funcționare al armei pe care Kremlinul o promovează ca fiind capabilă să lovească ținte aflate la orice distanță.
Concluziile cercetărilor, publicate și analizate de publicația germană Die Welt, ridică serioase semne de întrebare legate de impactul asupra mediului și siguranța utilizării.
Potrivit analizei, racheta ar folosi un motor nuclear de tip ”ciclu direct”, o tehnologie extrem de rară și totodată controversată. Spre deosebire de un motor convențional, care încălzește aerul cu ajutorul combustibilului, sistemul descris de cercetători utilizează căldura generată direct de un reactor nuclear.
”Burevestnik funcționează asemenea unui motor cu reacție, însă aerul este încălzit de reactorul nuclear și nu de kerosen”, spun autorii cercetării, potrivit cărora sistemul rachetei nu dispune de izolația și mecanismele de protecție întâlnite la reactoarele nucleare clasice.
Pe de altă parte, cercetătorii au estimat, pe baza imaginilor, înregistrărilor video și informațiilor disponibile public, dimensiunile rachetei și viteza – circa 9,5 metri lungime și o anvergură a aripilor de aproximativ 5,6 metri. Racheta Burevestnik ar zbura la viteze subsonice ridicate, similare celor ale altor rachete de croazieră.
Adevăratul avantaj al armei nu ar fi însă viteza, ci autonomia aproape nelimitată. În teorie, racheta ar putea rămâne în aer ore întregi sau chiar zile înainte de a primi coordonatele finale ale țintei -o caracteristică generatoare de îngrijorări suplimentare în rândul experților.
Potrivit cercetătorilor, reactorul nuclear ar fi expus direct fluxului de aer. Aerul rece ar pătrunde în zona activă a reactorului, s-ar încălzi și ar fi evacuat prin partea din spate a motorului. Lipsa unui schimbător de căldură care să separe reactorul de fluxul de aer reprezintă, în opinia specialiștilor, una dintre cele mai controversate componente ale proiectului.
Practic, pentru simplificarea construcției și reducerea greutății, proiectanții ar fi renunțat la numeroase sisteme de protecție existente în reactoarele nucleare civile.
Consecința ar putea fi eliberarea în atmosferă a unor particule și izotopi radioactivi în timpul zborului. Specialiștii avertizează că pericolul nu este legat doar de utilizarea unei eventuale încărcături nucleare, ci și de funcționarea normală a motorului.
În cazul unui impact asupra unei zone locuite, produșii radioactivi rezultați din funcționarea reactorului ar putea provoca contaminări suplimentare ale mediului. Din acest motiv, unii experți au descris proiectul drept un ”Cernobîl zburător”.
Dacă ipoteza MIT se confirmă, Rusia ar fi dezvoltat prima rachetă de croazieră din lume propulsată efectiv de un reactor nuclear deschis. Riscurile cele mai mari ar apărea însă în timpul testelor, al accidentelor sau al operațiunilor de recuperare a resturilor după prăbușire.
La sfârșitul lui octombrie 2025, Rusia a anunțat un nou test al sistemului Burevestnik. Lansarea ar fi avut loc din arhipelagul Novaia Zemlea, în Marea Barents. Potrivit Moscovei, racheta ar fi parcurs atunci circa 14.000 de kilometri și ar fi rămas în aer aproape 15 ore, notează ziare.com.