Marian Godină a fost la un pas să rateze examenul de Bacalaureat din cauza unei posibile corigențe la limba română în ultimul an de liceu. Detaliul este dezvăluit chiar de el în volumul autobiografic „Flash-uri din sens opus”.
Marian Godină a luat 10 la proba orală de limba română și la educație fizică. De asemenea, a luat 9,80 la proba scrisă de limba română, 8,80 la matematică și 6,85 la biologie. Notele mari i-au permis să se concentreze fără emoții pe admiterea la Școala de Agenți de Poliție din Câmpina.
„Se apropia perioada încheierii mediilor și eram pasibil de a rămâne corigent la limba română. Asta însemna că nu intram nici în examenul de bacalaureat. Văzând că se îngroașă gluma, m-am apucat de învățat și, cu chiu, cu vai, mi-a ieșit media 5. I-am mulțumit profesorului de română și, pentru că prinsesem elan și eram entuziasmat, l-am întrebat dacă se poate lua nota 10 la bac, la proba orală de limba română. Profesorul mi-a răspuns abia după ce toată clasa s-a oprit din râs.
– Tu ar trebui să mă-ntrebi dacă se poate lua 5.
Au urmat alte râsete ale colegilor, care erau foarte amuzați că tocmai eu, care nu prea mă dădusem pe la școală în clasa a douăsprezecea, întreb așa ceva. Tocmai din cauza absențelor am avut mereu opt la purtare. Opt era media minimă cu care erai acceptat la admiterea în școala de poliție, iar diriginta mea era om bun.
În cele trei săptămâni de vacanță pe care le-a avut înaintea examenului de bacalaureat, Marian s-a pus pe învățat. Învățam numai noaptea. Tata vedea lumină la mine în dormitor și credea că am adormit cu becul aprins, așa că venea să verifice. Deschidea ușa și, când mă vedea că învăț, o închidea repede și pleca. Îl auzeam doar cum scuipa a mirare. Era și normal, nu mă văzuse niciodată învățând.
Nu am cunoscut-o niciodată pe profesoara de meditații la mate; în schimb, am mers cu prietenul meu să mâncăm hamsii de trei ori pe săptămână. Tata află și el abia acum, când citește această carte, pe ce se duceau banii lui. La hamsii. Luam și țigări…
A venit și prima zi de bac, proba orală la română. Eu eram programat pe la ora 16, așa că la ora 10 dormeam, când m-a sunat un coleg:
– Alo, ce faci, mă?
– Dorm!
– Cum dormi, mă? N-ai emoții?
– Nu!
– Eu sunt aici, la liceu, trebuie să intru de la doișpe, dar vezi că nu se ține cont de programare, poți intra și acum, dacă vrei, chiar dacă ești programat la patru.
– Păi și tu de ce nu intri?
– Nu intru, că am emoții, mai aștept să văd ce mai zic ăștia care ies.
M-am îmbrăcat cu hainele cele mai bune și m-am dus la liceu. Aici, o grămadă de elevi, care mai de care mai emoționați, așteptând să intre la examen de parcă s-ar fi dus la tăiere.
– Ați dat, mă? Sau așteptați?
– Nu am dat, dar așteptăm. Dacă vrei, tu poți să intri, că abia au mai intrat doi de la Liceul Teologic.
Am bătut la ușă, am intrat în sala de clasă și am salutat. Profesoarele de la catedră m-au rugat să extrag un bilețel dintr-un bol. Am luat un bilet și m-am așezat într-o bancă, cu gândul să-mi aștern pe foaie câteva idei despre subiectul extras. Aveai și voie, și aveai și timp pentru asta. Dar am putut? Era ascultat un elev de la teologie și vocea de viitor popă a ăluia mă bruia rău de tot.
În loc să-mi scriu ideile, eu mă gândeam la ăla… o să fie un popă bun ăsta, cu vocea lui de bariton, o să trezească și morții. Părintele își terminase predica și aștepta verdictul. Una dintre cele două profesoare din juriu s-a uitat la cealaltă și a întrebat-o:
– 10? Îi dăm 10?
– Hmmm… nu chiar… 9.
Băiatul s-a ridicat și a plecat din sală.
Deși urma să devină preot și, deși a mulțumit când s-a ridicat, la fața pe care a făcut-o aș fi putut băga mâna-n foc că a lăsat credința la o parte pentru câteva clipe și i-a fu*ut câțiva Dumnezei profei care n-a vrut să-i dea 10.
Am fost poftit în prima bancă și am început să trăncănesc. Nu pierdusem degeaba nopțile și știam cam orice mi-ar fi picat.
Mi-am terminat discursul și profesoara care tocmai fusese înjurată în gând de ‘nea părintele s-a uitat spre cealaltă și i-a zis:
– No… uite, asta e de 10.
M-am putut apuca liniștit de învățat pentru admiterea la Școala de Agenți de Poliție din Câmpina„, a scris Marian Godină pe rețelele sociale.